Am fost gurmand connaisseur si mi-a placut – Editie speciala

Acum sapte ani, trei bloggeri din Craiova se vorbira si se intalnira.

Si din asta a rezultat inchegarea unei comunitati de astfel de condeieri virtuali din care astazi am onoarea si placerea de a face si eu parte.

Nu, nu folosesc cuvinte prea mari. Ma uit la poza de mai jos si imi dau seama ca unul dintre motivele pentru ca nu am de gand sa plec din Craiova este ca aici am infiripat niste legaturi umane minunate, cu persoane diferite din multe puncte de vedere.

Dintre situatiile care ne-au adus impreuna a fost si seria de degustari intitulate Branzeturi cum se cuvin, iar aceasta se poate vag alatura lor, insa a avut un aer mai putin structurat, desi a fost cel putin la fel de degajata.

Deoarece facusem deja cunostinta cu vinurile de la Samburesti, m-am concentrat pe preferatul meu, Chardonnay, o licoare zice-se neutra, dar care, tocmai prin discretia sa, iti lasa o impresie care staruie.

Avand ceva experienta de degustator diletant, stiu ca aportul de apa este esential, asa ca am exploatat la maxim marinimia celor de la Aqua Carpatica si m-am hidratat constant, ciupind chiar si din portiile colegilor.

In rest, am dezbatut (cu Andrei am intrat pe spinosul taram al prejudecatilor care vor influenta inteligenta artificiala in viitor), am dansat (fiecare cum s-a priceput, eu putin, de ce sa mint) si ne-am trasformat ego-urile cu ajutorul sepcilor de la Horatiu.

Totul a avut loc in Oxygen Bistro, care, fara sa fi premeditat asta, devine localul ocaziilor speciale pentru mine, deoarece este locul unde parintilor mei le place sa venim cand isi sarbatoresc zilele de nastere.

Se spune ca ai beneficii materiale, daca iti faci un blog. Poate, insa, pentru mine, cele mai importante sunt beneficiile umane.

Multumesc, dragi bloggeri din Craiova, si la multi ani impreuna noua!

Pozele sunt facute de sufletul acestui grup, Daniel Botea.

Sa descoperim Polonia

Centrul-Cultural-Polonez

Astazi este 1 decembrie, Ziua Nationala a Romaniei, pe care am celebrat-o intr-un mod original. Am tras un pic cu ochiul la parada de la Bucuresti, prilej cu care am remarcat din nou ca lui Traian Basescu i se pot imputa multe, dar nu si lipsa tariei de caracter: a stat cu chelia in ninsoare fara sa cracneasca, in timp ce, in spatele sau, alde Predoiu sau Blaga stateau zgribuliti ca vai de ei si, probabil, injurau printre dinti.

Dupa acest moment revelator, am dat curs invitatiei Centrului Cultural Polonez din Craiova de a lua o masa imbelsugata, cu fasole, ciolan afumat si muraturi, in compania altor amici cu preocupari blogosferice din Craiova. Cu aceasta ocazia le-am cunoscut pe coordonatoarea centrului si pe o voluntara foarte inimoasa si plina de abnegatie, care a indurat temperatura scazuta intr-o foarte frumos decorata ie.

Am mancat, am interactionat, ne-am simtit bine, insa ne-a revenit si obligatia de a veni cu propuneri de activitati legate de cultura si civilizatia Poloniei, pe care acest centru sa le deruleze in viitor.

Mai stiu cate una, alta despre Polonia si sper sa aflu si mai multe cu ajutorul acestui centru (unde, apropo, se fac cursuri gratuite de limba poloneza), insa personalitatea asupra careia imi persista memoria este Henryk Sienkiewicz si romanul sau grandios in forma si simtire, Quo Vadis. Mi-ar placea sa vad o prezentare si o dezbatere organizata in preajma sarbatorilor pascale, prin care persoanele care au citit cartea sa impartaseasca impresii, iar cei care nu au citit-o sa beneficieze astfel de motive variate pentru a o face.

vodka

Deoarece aici se organizeaza si seri ale filmului polonez, tema Quo Vadis poate fi folosita si o serie de vizionari ale diverselor ecranizari ale romanului, cum ar fi aceea despre care am scris si eu aici.

O alta propunere ar fi legata de mici povesti si anecdote din istoria Poloniei, cum ar fi aceea a trompetistului din Cracovia; faptele mari ale istoriei se gasesc in enciclopedii, insa cele mici sunt acelea care o umanizeaza si ii apropie pe oamenii din diverse culturi.

Hai-noroc

Aceasta este lista participantilor la intalnire, pe care am preluat-o cu nerusinare de la Daniel (de aici si culoare link-urilor), ca si pozele, de altfel: