Memoria e și mumă, și ciumă

Am primit cu mare interes și, de ce să nu recunosc, cu un dram de mândrie patriotică vestea că romanul lui Eugen Ovidiu Chirovici, Cartea oglinzilor, va fi ecranizat și îl va avea drept protagonist pe nimeni altul decât Russell Crowe, un actor care, deși a luat în greutate corporală, are încă greutate interpretativă.

Îmbucurător este că filmul regizat de Adam Cooper este o reușită din mai multe puncte de vedere decât mi-aș fi imaginat.

Ca unul care urma să îmi organizez vizionarea pornind de la lectura cărții, aveam impresia, așa cum reieșea din reclame, că Sleeping Dogs va exploata cu precădere a treia parte a romanului, cea în care un polițist cu Alzheimer se angajează să deslușească adevărul din spatele unui caz vechi de zece ani, în urma căruia un reputat profesor de psihologie a fost asasinat brutal, iar presupusul făptaș e pe punctul să fie executat.

Treptat, am descoperit că realizatorii nu au abandonat narațiunea-ștafetă elaborată de scriitor, ci au transformat-o în secvențe de tip flashback, foarte adecvate ideii generale a poveștii, adică relativitatea memoriei, care, în cel mai bun caz, servește ca platoșă împotriva emoțiilor negative, iar în cel mai rău, poate fi pervertită de forțe exterioare.

Mofturoșii vor spune că e doar un Memento reciclat, dar nu-i ascultați. Filmul de față are destule de oferit în plus față de măiastra peliculă a lui Christopher Nolan.

Iar pentru aceia care, ca și mine, știu deznodământul versiunii literare, aflați că aici e altul. Poate că îl intuiești de la un moment dat, însă modul cum este organizată anamneza investigativă este impecabil.

Cu multe, foarte multe kilograme în plus față de cum ne place să ni-l amintim, Russell Crowe e un Atlas defect care poartă filmul pe umeri. Marca imensului său talent este modul cum încearcă să compenseze pierderile de memorie și să le mascheze prin gesturi și, mai ales, prin câte un zâmbet încurcat. Investim astfel simpatie suplimentară în zbaterile sale detectivistice, iar asta contribuie la angajamentul nostru la suspans.

Restul distribuției contribuie prin prestații reușite la întreținerea atmosferei că, într-adevăr, totul e un joc la oglinzilor deformate, în care nu se reflectă ce a fost, ci mai degrabă ce vrem să fi fost.

Karen Gillan (Nebula din seria Guardians of the Galaxy) este întruchiparea unei subtile psihopatii feminine, Marton Czokas e charismatic și dubios, Harry Greenwood e leit Andrei Rublev tenismenul, atât prin plete, cât și prin caracterul nevrotic, iar Thomas M. Wright emană violență sub figura hirsută și placidă.

Însă, pentru că Sleeping Dogs este despre acest inimaginabil de complex proces al memoriei, vă invit să vă uitați cu luare aminte la personajul lui Tommy Flanagan.

Încercați să nu vă documentați în prealabil în privința filmografiei sale.

Va fi un moment când el și Russell Crowe împart prim-planul.

Atunci am simțit cum memoria îmi face o favoare, cum își deschide baierele și mă lasă să rememorez o perioadă încântătoare a adolescenței mele.

Sper că memoria vă va ajuta și pe voi să simțiți această mică plăcere a trecutului înmagazinat în sinapse.

Dar țineți atenția trează.

Pentru că mintea e hoață și ne poate înșela cu voia noastră.

Lanțul amintirilor

De Ziua Națională a României merită să ne aplecăm asupra realizării deosebite a unui român.

Este vorba despre un roman, Cartea oglinzilor, scris de Eugen Ovidiu Chirovici și care, spre deosebire de Alexandru Lăpușneanul, despre care George Călinescu spunea că ar fi ajuns o scriere la fel de mare ca Hamlet, dacă ar fi avut sprijinul unei limbi universale, a dat lovitura peste țări și mări, fiind publicat inițial în Anglia.

Cartea este una de suspans de cea mai bună calitate.

Un editor primește fragmentul unui manuscris, în care sunt descrise evenimentele care au condus la o crimă neelucidată de peste trei decenii.

Intrigat, reprezentantul editurii ar vrea să citească toată lucrarea, dar nu apucă să îl contacteze pe autor, care se stinge de o boală incurabilă la scurt timp după ce îi trimite paginile cu pricina.

Convins că e rost de un bestseller, editorul se lansează într-o investigație care se va desfășura ca o cursă de ștafete.

Nu vă zic mai mult, pentru că am credința de nestrămutat că unui astfel de roman îi faci cel mai mare serviciu, abținându-te să îl povestești în vreun fel.

Nu vă mai zic decât două lucrușoare.

Unul ar fi că nu mi-a stricat deloc o afirmație simplă, dar cuprinzătoare dintr-o carte a reputatului psiholog Daniel Gilbert:

Memoria este imaginație.

Altul ar fi că romanul lui Eugen Ovidiu Chirovici a prins atât de bine la public, încât va fi ecranizat, iar unul dintre protagoniști va fi Russell Crowe.

Nu știu dacă o să aduceți aminte că eu v-am spus acestea, când veți viziona filmul sau veți citi cartea.

Dar nici nu contează.

Amintirile și faptele nu sunt același lucru.

Important e să treceți la cele din urmă.