Sunt multe subiecte asupra cărora oamenii nu se înțeleg (vezi cazul vaccinurilor).
Însă nu cred că titulatura de geniu atribuită lui Leonardo da Vinci este unul dintre ele.
Documentare TV, dar și ficțiuni i-au conferit aura de om care a făcut și gândit de toate, de la cea mai cunoscută pictura a lumii la tentative de a pune omul în văzduh, acolo unde credea că îi e locul, cu multe sute de ani înainte de companiile low-cost și mulțimile de călători-zburători.
Latura de inventator a lui da Vinci e un domeniu care are încă atâtea de oferit, încât continuă să alimenteze imaginația publicului, ba chiar și niscaiva teorii ale conspirației.
Trei italieni dibaci și paionați – Domenico Laurenza, Mario Taddei și Edoardo Zanon – au purces la a analiza schițele lăsate de geniul renascentist și reunite în diverse codexuri și a încerca să le transpună în modele virtuale cât mai detaliate.
Rezultatul este volumul Mașinăriile lui Leonardo, care îți încântă și solicită neuronii de la un capăt al cortexului la altul.
Împărțind proiectele de invenții ale inginerului-artist în diverse categorii, cei trei specialiști ai prezentului le disecă, apoi le recompun pe baze cât mai veridice, fără a abandona vreodată principiul realismului.
Când spun le recompun, nu mă refer la o machetă simpluță, ci la un nivel de detaliu aproape copleșitor pentru mintea mea de umanist.
Însă meritul lor secundar (pentru că principalul este demersul intelectual în sine) este că au explicații și ilustrații inteligibile pentru oricine.
Așa am fost captivat de propunerea mecanismului aripilor menite să sfideze caracterul chtonian al omului.
Așa m-am delectat imaginându-mi o piesă de teatru renascentistă desfășurat într-un decor dinamic și ingenios.
Așa am scuturat mitul faimosului elicopter al lui Leonardo, care era mai degrabă un șurub aerian, nu foarte viabil, deși a ațâțat gândurile posterității (apare inclusiv în deșucheatul Hudson Hawk).
Autorii sunt oameni de știință, dar, în cel mai pur spirit renascentist, nu sunt străini de contemplarea frumosului.
De multe ori pe parcursul cărții, fac referire la desenele lui Leonardo da Vinci ca la niște mici opere de artă, nu doar ca la niște scrijelituri funcționale.
Având și această latură mentală activ angajată în lectură, pot spune că Mașinăriile lui Leonardo mi-a permis ca, pentru o scurtă perioadă de timp, să mă transform într-un veritabil artist al Renașterii, când lucrul cu capul și cu mâinile nu erau încă separate.
Și m-am simțit deștept foc.
P.S. Mulțumesc celor de la librăria online Libris pentru o materializare a produselor unora dintre cele mai cele sinapse din istorie.
