Ultimul Festival Shakespeare din Craiova a avut loc în 2022, acum suntem la început de 2023 și deja mi-e pofta să mă întorc cumva la lucrările Bardului, ca să îmi umplu timpul până în 2024.
O scurtă, dar de efect metodă a fost lectura cărții Hag-Seed a lui Margaret Atwood, în care, precum în The Penelopiad, această inepuizabilă autoare reia, rescrie și reinterpretează un bun cultural universal.
În cazul de față este Furtuna de Shakespeare, care este transpusă literal, dar și metatextual.
Un faimos om de teatru este lucrat de un colaborator și de un oficial, astfel încât își pierde postul de regizor, exact când lucra la această piesă.
După ce revine pe linia de plutire și se aciuează undeva departe de ochii lumii și, mai ales, ai celor care i-au făcut bucata, protagonistul își găsește o nouă menire ajungând să își practice profesia într-un penitenciar, unde dezvoltă un complex sistem de educare și motivare a deținuților, întru punerea în scenă a unor variate opere shakespeariene.
Iar pentru momentul vizitei celor doi vechi destinatari ai dorinței lui de răzbunare, pregătește chiar Furtuna.
E clar că, din punct de vedere al originalității subiectului, Atwood n-a nădușit prea mult.
Dar inteligența și umorul ei sunt la locul lor, iar prin ele o piesă atât alunecoasă precum Furtuna se desface cu buchete inedite de înțelesuri și perspective.
Și, încă o dată (oare a câtă), am rămas uimit de cât teren de joacă oferă Shakespeare minții umane.
Tot ce ne-a lăsat e un imens parc de distracții, în care putem trăi oroarea și exaltarea, înduioșarea și revolta, ambiția și resemnarea, dragostea și ura, iar enumerarea acestor perechi antinomice poate continua la nesfârșit.
Offff, cât am citit Hag-Seed am uitat de dorul de Shakespeare!
Acum s-a reactivat.
Și mai e atât de mult până în 2024!
