Miranda

miranda_oskaras_korsunovas

Ei da, la asta nu ma asteptam! Dupa atatea piese de calibre si stiluri diferite, ma consideram blindat impotriva surprizelor, dar cei de la Teatrul Municipal O.K.T. din Vilnius au tinut sa imi dea siguranta de sine peste cap.

Miranda incepe interesant si inselator, cu un tata bibliofil si fiica paraplegica si moftoroasa. Ii place Furtuna de Shakespeare, iar parintele trebuie nu doar sa i-o citeasca, ci si sa i-o recreeze. Bun, simpatic cadrul narativ, dar am mai vazut asa ceva, mi-am zis sigur pe mine. N-a durat mult, insa, si piesa cu doar doi actori a inceput sa reverse peste audienta momente halucinante care puncteaza personaje si trairi esentiale din piesa: Prospero si ambivalenta pasiunii pentru cunoastere, Miranda si fiorul descoperirii dragostei, Caliban si instinctele primare, Ariel si puterea supranaturala inlantuita si dornica de libertate.

Realizatorii au conceput piesa fara vreun fel de mila pentru spectatorii care sunt tintuiti pe spatarele scaunelor de un ansamblu de lumini orbitoare, sunete stridente si interpretari care alterneaza sinistrul si comicul cu induiosatorul. Referitor la cei doi actori, am conchis impreuna cu Anda ca el duce greul, dar ea ia caimacul. El amuza, el tine cele mai lungi tirade, dar ei ii sunt rezervate momentele de infiorare, de gratie si de sublim.

Spre deosebire de restul pieselor din cadrul acestui Festival, aceasta nu s-a adresat exclusiv intelectului. Miranda a tintit catre o profunzime a sufletului, unde constientul si inconstientul se imbina, unde e greu sa faci distinctia intre incantare si teama, unde numai arta adevarata poate patrunde.

Ce rau imi va parea cand se va termina acest festival!

Sursa imagine: www.cotidianul.ro.

1 Comentarii

Lasa un comentariu.