Departe de mine gândul de a vrea să inflamez și mai mult situația, aducând vorba despre Gulag, dar s-a întâmplat ca, exact în perioada asta, când conflictul mocnește exact prin partea ceea de lume, să parcurg un roman grafic remarcabil – Haiku siberian.

Scris de Jurga Vili și ilustrat de Lina Itagaki, spune povestea deportării unei comunități lituaniene în 1941, filtrată de ochii și mintea unui băietan pe nume Algis.

Nu sunt memorii de o mare exactitate, ci o recreere voită, menită a sublinia două mari direcții ideologice.

Unul este cronica privațiunilor și răutăților pe care le-au îndurat aceia pe care regimul sovietic i-a dislocat fără milă și expediat într-una dintre cele mai inospitaliere regiuni ale lumii. Haiku siberian nu-și propune să fie exhaustiv, precum monumentala operă a lui Soljienițîn, Arhipelagul Gulag, însă nu ocolește aspecte foarte mundane și dureroase ale existenței în acele lagăre de muncă.

Foamea.

Ploșnițele.

Lipsa intimității.

Ceea ce am numi azi bullying.

Și, cel mai rău, deznădejdea.

Însă, precum într-o altă carte a lui Soljienițîn, O zi din viața lui Ivan Denisovici, cele două autoare ne arată și cum oamenii, chiar în cele vitrege condiții, reușesc să găsească moduri să supraviețuiască, nu doar fizic, ci și psihic.

Un triumf mic, neimportant din punct de vedere al geopoliticii momentului, dar esențial pentru progresul umanității.

Într-un roman grafic, e întotdeauna interesant de urmărit raportul dintre cuvânt și imagine.

În Sosirea, graficul este suveran, n-are nevoie de logos.

În Integrala Maus, cele două componente ale narațiunii sunt la parități egale, pentru că replicile au pondere importantă în atmosferă, deși nu sunt numeroase sau lungi

În Haiku siberian, am simțit o ușoară întâietate a părții scrise, grație și fonturilor utilizate și a micilor artificii de care sunt însoțite. Asta nu înseamnă că adorabilele desene sunt de neglijat. Dimpotrivă, e o încântare să vezi cum aerul ușor neglijent în care sunt realizate, premeditat de altfel, contribuie la senzația că ești cuibărit în mintea unui copil care trece prin toată gamă emoțiilor omenești, ca un fel de Inside Out – Episode II: Puberty.

Holocaustul nu trebuie uitat.

Gulagul nu trebuie uitat.

Tuol Sleng nu trebuie uitat.

Niciun astfel de abis nu trebuie uitat, ca să avem grijă că niciunul nu se va mai repeta.

P.S. Mulțumesc celor de la librăria online Libris pentru o incursiune sugestivă într-unul dintre marile infernuri ale istoriei.