Lecții de viață șoricești

Holocaustul este una dintre cele mai generoase tragedii ale omenirii.

Din filonul său de durere s-au luat premii Oscar, Nobel și Pulitzer.

Între multele creații care încearcă o câtime de istorisire a sa există și un inedit volum de benzi desenate intitulat Integrala Maus.

Concepută ca un fel de Istorie ieroglifică (evreii sunt șoareci, naziștii pisici, polonezii porci și americanii câini), această mărturie a unui supraviețuitor al Shoah era în pericol să cadă fie în capcana ridicolului, fie a ultra-cunoscutului.

Nu doar că nu o face, dar oferă o lectură de o complexitate uimitoare, atât narativă, cât și psihologică.

Fiul, un alter-ego al autorului, își intervievează tatăl, care a reușit cumva să rămână în viață după atâtea pățanii câte adună Noaptea lui Elie Wiesel, Omul în cautarea sensului vieții a lui Viktor Frankl și Pianistul lui Wladislaw Szpilman la un loc.

Personalitatea celui care își deapănă amintirile este una simpatic de dificilă, relația cu ceilalți amuzant de problematică (mai ales cu nevasta a doua), așa că Integrala Maus depășește simpla condiție de Holocaust desenat și se constituie și într-o lecție despre fața mai puțin nevăzută a traumelor.

Până să ajung la caracterul util al acestei cărți, trebuie neapărat să îi apreciez onestitatea.

Naziștii pisicești sunt nasoli, așa cum vă puteți imagina, însă nici polonezii porcești nu sunt feriți de oportunism și lăcomie, care se manifestă pregnant chiar și în rândul evreilor șoricești.

Nu, să n-aud că e cineva ofensat, nu mă interesează.

Protagonistul e astfel un artist al supraviețuirii, al adaptării, care nu îi înăbușă, totuși, dragostea de familie sau instinctul de ajutorare a aproapelui.

Ororile pe care le știți din filme, artistice sau documentare, își iau partea leului în materie de efecte emoționale, însă mă bucur să constat că orice gând care se îndreaptă către Integrala Maus se leagă de învățămintele pe care rozătorul principal are a ni le oferi.

Fii deschis la minte și la ce e în jur.

Nu trebuie să știi, ci să știi să înveți.

Meseria e brățară de aur.

Apropo de aur, să ai tot timpul ceva de dat la schimb.

Nu mânca tot, nu se știe ce îți aduce ziua de mâine.

Trebuie să crezi în mâine!

Trebuie!

Art Spiegelman, vă sunt profund recunoscător.

Viața e un miracol.

Arta e un miracol.

Dumneavoastră m-ați ajutat să le simt pe amândouă.

P.S. Mulțumesc celor la librăria online Libris pentru o terapie șoricească.

Leave a Comment.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.