Cunosc persoane care tuna si fulgera impotriva globalizarii in timp ce savureaza un ceai adus din Sri Lanka, imbracati in haine facute in Thailanda si dati cu parfum din Franta. Pana sa vad Auf der anderen Seite, nu prea gaseam argumente sa le inchid gura, dar filmul acesta mi-a rezolvat aceasta spinoasa problema.

Pelicula scrisa si regizata de Fatih Akim n-ar fi posibila fara globalizare, deoarece povestea pe care o spune are nevoie de spatiu pentru a se desfasura in plenitudinea complexitatii ei, pentru a avea efectul percutant al unei multiple cronici a mentalitatilor contemporane.

Un profesor neamt de origine turca isi regaseste originile si suflul vietii in Istanbul, incercand in acelasi timp sa o gaseasca pe fata concubinei tatalui sau. Tinta cautarilor sale are un fir narativ al ei, care se impleteste si se dezvaluie in relatie cu celalalt prin subtile revelatii, prin care scene pe care le percepusem initial intr-un fel apar dintr-o data in alta lumina.

Daca elementele povestii profesorului sunt mai pasive, precum figura protagonistului (Baki Davrak), cele care o compun pe a tinerei rebele (Nurgül Yesilçay) sunt dinamice si mai zguduitoare. Beneficiem de un sugestiv tablou al revoltatilor nevarstnici ai Turciei, ale caror manifestari ne apar constant la stiri, suntem martori la nasterea unei relatii care transcende granitele culturale si tabuurile heterosexualitatii, constatam naivitatea si lipsa de ideal a generatiilor tinere din Vestul dezvoltat si fractura dintre acestea si cele ale parintilor.

Toata aceasta constructie narativa care cauta si efectul melodramatic, si profunzimea psihologica functioneaza, pentru ca, desi in Auf der anderen Seite se vorbeste in trei limbi (turca, germana, engleza), niciodata nu te departezi cognitiv si afectiv de actiune, nu te descurajeaza niciun accent, nicio dictie, niciun sunet altfel decat erai obisnuit pana atunci. Diversitatea este normalitate.

Un alt aspect stilistic interesant in filmul lui Fatih Akim este utilizarea golurilor; exista vorbe pe care nu le auzim si fapte pe care nu le vedem, insa ele trebuie sa fi existat, iar efortul privitorului de a le reconstitui mental il apropie emotional de personaje si de evolutia lor.

Interpretarile sunt corecte, slujesc povestii, insa nu vreau sa insist asupra lor, pentru ca mi se pare ca Auf der anderen Seite trebuie privit ca un tot, ca o un ansamblu coerent care demonstreaza universalitatea fintei omenesti: turci, nemti, romani, toti traim sub imperiului luptei dintre greseala si indreptare.