Sunt filme care te strabat de la un capat la altul al sufletului.
Sunt filme care iti dau lectii inubliabile.
Sunt filme care te coplesesc senzorial.
Sunt filme care te fac sa plangi, desi te stiai de piatra.
Sunt filme care iti arata pana unde pot merge inteligenta si sensibilitatea omului.
Si mai e si Guardians of the Galaxy, care nu face nimic din cele de mai sus.
Insa are un mare merit: nu se ia niciodata prea in serios.
Chiar si multe dintre filmele inspirate de benzi desenate (deci cu un nivel de plauzibilitate infim din oficiu) dau in patima moralismului.
Nu e cazul aici. Orice cliseu inmugureste pe parcursul actiunii e rapid neutralizat de o neseriozitate adorabila.
Sunt filme care te invata sa nu te iei in serios prea mult.

Niste „losers”: desteapta si induiosatoare semnificatia pe care acest cuvant o dobandeste pe parcursul filmului.