Shakespeare 2016 – Richard II

KingRichardII0416(C)Maiko Miyagawa

Festivalul Shakespeare din 2016 a debutat grandios. Acesta este cuvantul pe care ma vad nevoit sa-l folosesc pentru a descrie inceputul, desfasurarea si sfarsitul piesei Richard II, regizata de Yukio Ninagawa si jucata de un numar impresionant de actori de la doua ramuri ale Teatrului Saitama din Japonia.

Sa vezi in jur de 80 de oameni pe o scena nu la dimensiuni maxime, dansand tango cu o sincronizare neverosimila si plimbandu-se in scaune cu rotile este ceva nemaivazut, insa nu doar amploarea copleseste, ci si precizia. Inca de la primele scene, am remarcat exactitatea cu care actorii se plaseaza si se deplaseaza, conturand astfel o superba geometrie a actului teatral.

Anvergura a generat momente care au variat de la sublim (marea inspumata) la comic subtil (regina si suita ei ascunzandu-se in gradina) sau impresionant prin executie (cei doi cai, dintre care unul era un pic naravas).

KingRichardII1069(C)Maiko Miyagawa

Subiectul acestei piese nu mi-era foarte familiar, marturisesc, insa abordarea japoneza nu se abate de la textul shakespearian, astfel ca toate personajele, conflictele si transformarile psihologice se clarifica si decurg fara dificultati.

Interpretarile au fost specifice actorilor din zona Asiei: expresivitate a fetei mai redusa (desi alunecosul duce de York a prezentat o gama larga de grimase), compensata de un non-verbal graitor si de impecabila miscare scenica. Cei doi protagonisti evolueaza in paralel, in sensuri diferite: Bolingbroke este nobil si patimas si devine ipocrit si tiranic, Richard II este arogant si indiferent si devine contemplativ si filosofic.

KingRichardII1224(C)Maiko Miyagawa

Am pomenit tangoul in treacat, insa stiam ca ma voi intoarce asupra lui. Momentul cand marea de interpreti, la un semn, se metamorfozeaza in cupluri in care batrani si tinerii danseaza in cea mai frumoasa comuniune de generatii pe care mi-a fost dat s-o vad vreodata, a reusit sa alunge pentru cateva clipe orice urma de emotie negativa din mine – n-a mai ramas decat o stare de bucurie absoluta a vietii. Numerele individuale de tango, dincolo de desavarsirea miscarilor, s-au compus intr-o foarte sugestiva metafora a puterii de a-i domina si abuza pe ceilalti.

Am trait si un paradox: desi incantat de piesa care nu inceta sa imi ofere delicii intelectuale si artistice, intuiam ca se va sfarsi cu acelasi moment, pe care il asteptam cu o alta forma suprema a bucuriei: aceea a anticiparii.

Ce noroc e sa traiesti in Craiova anului 2016 cand ai Festivalul Shakespeare!

KingRichardII0372(C)Maiko Miyagawa

Sursa imagini: www.shakespeare.tncms.ro.

 

Lasa un comentariu.