Dupa ce am citit Evanghelia dupa Jimmy de Didier van Cauwelaert, mi-am si imaginat cum citeste un musulman aceasta carte si surade ingaduitor: Bai frate, ce minte au si crestinii astia, de ce sunt in stare numai ca sa-si demonstreze credinta! N-ar avea rost sa ma revolt la o astfel de perspectiva, pentru ca exact asa ma manifestam si eu citind Versetele Satanice ale lui Salman Rushdie.
Romanul lui van Cauwelaert porneste de la o premisa reala de la care construieste o fictiune menita sa atace profunzimile crestinismului contemporan. Folosind mostre de ADN prelevate din Giulgiul din Torino, cercetatorii americani (cine altcineva?), sub mandatul lui Clinton!!! L-au clonat pe Iisus. Urmatorul presedinte, the one and only George W. Bush, respinge orice fel de preocupare pentru aceasta problema. Capitolul acesta, primul din carte, este antologic prin finetea cu care autorul construieste portretul lui W. Scena in sine nu e foarte importanta, pentru ca, oricum, grosul actiunii se petrece in alt plan temporal, in schimb, profilul psihologic al deja fostului locatar de la Casa Alba este delicios prin faptul ca, fara a fi deloc magulitor, ramane foarte uman.
Facem un salt si ajungem in perioada cand in fruntea Americii se afla primul presedinte gay, iar tovarasul sau de viata este numit, firesc, Primul Domn. Aceste mici amanunte sunt plasate la fix: iti dai seama ca orice ar urma, oricat de veridic si argumentat, nu e decat o satira.
Ca sa dea o super lovitura de imagine, oficialii de la Casa Alba hotarasc sa il gaseasca pe cel clonat si sa puna in scena, la scara mondiala, revenirea Mantuitorului. Noul Mesia raspunde la numele de Jimmy, e curatator de piscine si sufera dupa o iubire pasionala pierduta. Dupa ce e gasit si racolat, se vede implicat intr-o orchestrare gen Wag The Dog, cu intrigi politice si mediatice, cu rasturnari de situatie, dragoste, miracole si chiar sex. Umorul nu e stralucit, dar exista, iar unele pagini sunt supraincarcate de detalii pseudo-stiintifice, care m-au indemnat sa accelerez lectura.
Desi, aparent, provin din acelasi filon, Evanghelia dupa Jimmy nu are nicio legatura cu Codul lui Da Vinci. Nu urmareste sa rescrie istoria sau sa loveasca in institutii, ci este doar demersul unui european (de aici aciditatea la adresa SUA) de a-si indemna semenii la mai multa toleranta, spiritualitate si speranta. Jimmy nu e cineva anume, ci oricare dintre noi:
Tine minte, Jimmy… nu te nasti Fiul lui Dumnezeu, ci devii.
Ma intreb, o fi avut si Monica vreun rol in clonare? Daca nu ai fi povestit-o poate as fi manifestat interes in a o citi. In alta ordine de idei imi place blogul si, cu acordul tau, il voi pune la BlogRoll! O seara buna!
Iti multumesc pentru apreciere si pentru blogroll si fii sigur ca iti voi intoarce favoarea.
Cat despre roman, poti sa il citesti fara nicio grija, nu am pomenit in articol nimic ce ti-ar putea stirbi placerea lecturii:).
Atunci probabil ca il voi adauga pe lunga lista de romane in asteptare! Multumesc!