Cand privesc o pictura de Nicolae Grigorescu devin invidios pe el. Nu pe talentul lui incredibil, nu pe culorile care te invadeaza cu lumina, nu pe frumusetea diafana a femeilor sau serenitatea barbatilor din tablourile sale. Acestea nu sunt decat instrumentele cu care Grigorescu isi manifesta acel dar pe care eu il admir: puterea de a vedea viata frumoasa, de a se bucura de fiecare clipa, de a o surpinde si memora pentru a-l insoti in gand si a-l face mai bun.
Imi place tremurul Pescaritei din Granville, care trece dincolo de panza, impingand o briza sarata si racoroasa spre privitor, care sta uita usor, usor cat timp petrece in fata picturii. Muzeograful se apropie si, cu o atingere fina, il trezeste: Imi pare rau, domnule, programul s-a terminat!
Tablourile lui Grigorescu ma fac sa trag aer in piept si sa exclam: Viata chiar poate fi frumoasa!
Pentru ca viata sta in prinderea momentului si bucuria clipelor mici. De prinderea minunii care sta in simplul fapt ca tot ce ne inconjoara exista.
Grigorescu e pe sufletul meu. Mi-ar placea sa se organizeze un Mega Eveniment care sa expuna toate operele lui Grigorescu. Incluzand si lucrarile din colectii particulare si pe cele din muzee. Sa fie o mare expozitie intr-un spatiu generos pe principiul galeriei contemporane: Cubul Alb. Adica spatiul de expunere sa fie alb fara nici un fel de ornamentatie sau elemente care sa distraga atentia iar elementul central si unic sa fie lucrarea artistului/lucrarile.
De ce spun mega Eveniment? Fiindca ar trebui sa dureze cel putin 6 lunmi timp in care sa se bucure si de o mediatizare intensiva. Astfel incat sa-si doreasca sa mearga sa vada operele lui Grigorescu si Nea’ Ion de la Cucuietii din Vale cu tot cu Ionita, Mariuca si Ileana! Si punctul super tare al acestui eveniment ar fi ca expozitia sa fie itineranta. Adica evenimentul sa dureze cel putin 2 ani caci expozitiile ar trebui asezate si ridicate cu o periodicitate de sase luni in fiecare oras important al tarii. Ce ziceti baieti de la Cultura tarii? Va bagati? Alte intrebari: Merita Grigorescu si spiritul/idealul national colectionarii particulari sa se desparta pentru o perioada de lucrarile indragite (contra cost evident fiindca le vor inchiria statului sau organizatorilor evenimentului) Dar marii publicitari se baga sa faca din Grigorescu un personaj care sa fie motivul primului titlu din toate tabloidele din tara? Ce-ar fi daca in loc de spiritul Emo sau moda Emo tinerii sa adopte spiritul Grigo (sic! -ca sa fie mai ‘la moda’ asa prescurtat :P) si sa fie senini si veseli, multumiti de viata lor, sa contemple natura, sa o respecte si sa contribuie la conservarea ei?
Vise, maica (vorba romanului). Hm-hm! Scuzati greselile gramaticale. Blogul n-are preview option si pe mine m-a luat valul nitel 😀