Am fost gurmand connaisseur si mi-a placut (5)

By Iulian in Intre gustativ si conceptual 0 Comment

degustare2

Toamna se culeg strugurii, insa eu am mers mai in profunzime cu acest proces si am participat la inca o editie a evenimentului Branzeturi cum se … cuVin, organizat la 13 septembrie de Asociatia Bloggerilor Olteni si DictionarCulinar.ro in primitoarea incinta a Restaurantului Epoca, unde am savurat vinuri oferite de Vinarte si branzeturi de la Delaco.

A fost un festin a la Lucullus desfasurat pe repede inainte. In orice alte conditii, as fi fost un pic contrariat de viteza desfasurarii evenimentelor, insa acum am avut ocazia sa-l cunosc pe Avram Laurentiu Achim, presedintele Federatiei Romane a Sommelier-ilor; alert, debordand de energie si informatii, ne-a condus cu precizia si autoritatea unui profesor universitar prin cele sapte soiuri de vin (cele sase supuse votului si bonusul devastator de delicios de la final) si, pentru prima data in multi ani, mi-a parut rau ca am ramas cu apucaturi proaste din facultate si nu mi-am luat niciun fel de notite.

degustare1

Unde mai pui ca l-a suplinit in ce priveste explicatiile gastronomice si pe Alin Santimbrean, care nu ni s-a alaturat decat spre final, dar care si-a pus din nou amprenta asupra papilelor noastre gustative, gasind exact combinatiile senzoriale menite sa completeze intruparile licorii lui Bachus care ni se serveau.

Poate cea mai importanta informatie/deprindere pe care am extras-o din expozeele lui Avram Laurentiu Achim (caruia ii puteti degusta formidabila expertiza pe www.savorhd.tv) a fost „al treilea nas”; obisnuit fiind doar cu „doua nasuri”, am constatat cu bucuria celui nu foarte rasfatat de abilitati gustative, ca dupa a treia agitare a paharului, am inceput sa deslusesc si sa traiesc acele metafore sinestezice care pana atunci imi pareau inaccesibile.

degustare3

Multi nu stiu pe cine sa aleaga la scrutinul decembrie, insa acum, in septembrie, eu, unul, am stiut clar ce votez – combinatia Camembert – Ile de France si Cuvee d’excellence – Riesling italian.

Camembert-ul, o branza emblematica a Frantei, a aparut spre sfarsitul secolului al XVIII-lea, produsa fiind, se pare, de Marie Harel, sotia unui fermier din Normandia, sub indrumarea unui preot originar din regiunea Brie. Fabricata din lapte de vaca si cu o textura moale si cremoasa, Camembert se leaga in mintea mea de ceasurile curgande ale lui Salvador Dali si exact aceasta a fost senzatia pe care am simtit-o, de alunecare molatica, deloc grabita, care iti da timp sa ii patrunzi toate tainele.

Vinul Cuvee d’excellence – Riesling Italian a intregit desfatarea gustativa cu gustul sau acid, dar discret, care nu-mi lasa cavitatea bucala sa dormiteze, mangaita fiind de Camembert, ci o mai ciupea cand si cand pentru a conferi o nota de placere suplimentara. Nu stiu daca oi avea stramosi de neam mare, insa am o banuiala ca acest vin m-a atras si pentru ca fost innobilat in barrique-uri franceze, unde a fost lasat la maturat timp de 3 luni.

degustare6

Ca exercitiu de sinteza, pot spune ca:

La Camembert – Ile de France am simtit: curgere.

La Cuvee d’excellence – Riesling Italian am simtit: ciupitura.

La combinatia lor am simtit: masaj.

Si ca am adus vorba de alegeri, sa tot fii cetateanul turmentat, daca ai parte de asemenea evenimente.

degustare5

Am fost gurmand connaisseur si mi-a placut (4)

By Iulian in Intre gustativ si conceptual 0 Comment

degustare1

Trecuse ceva de timp de cand imi rasfatasem papilele gustative, iar vipia a fost un argument suplimentar, astfel ca am spus prezent cu mare promptitudine la degustarea organizata pe 30 iunie 2016 de Asociatia Bloggerilor Olteni si DictionarCulinar.ro la localul Vintage la Pasaj, in cadrul careia mi-am infipt dintii in branzeturi de Horezu fabricate de SC Five Continent si mi-am udat gatlejul cu vinuri de la Domeniul Dragasi.

Ca unul preocupat constant de propria sanatate (ipohondru, ar spune carcotasii, dar sa nu le dati ascultare), ma cam ingrijora ideea de a consuma alcool pe o caldura ce tindea spre infernala, insa temerile mi-au fost risipite de un mix de elemente organizatorice (localul e o veritabila oaza de umbra), chimice si sociale.

Ca degustator cu oarece pretentii de experienta, am remarcat cateva aspecte inedite. In primul rand nu au fost decat trei tipuri de vin, doua albe si un rose. Eram tentat sa spun „vinuri usoare”, insa aveau concentratii mari de alcool, iar unul dintre ele, vorba comeseanului Mihai Firica, era chiar „periculos”, prin modul cum evita sa iti lase un gust pronuntat dupa plimbarea prin cavitatea bucala, ispitindu-te astfel sa il gusti iar. Si iar. Si iar.

degustare4

Apoi, discutiile oenologice au fost inlocuite cu prezentarea reprezentantului Domeniului Dragasi, Razvan Stanciu, despre planurile de turism viticol ale organizatie din partea careia ne vorbea. Acestea presupun mai mult decat a te deplasa in zona respectiva si a bea in nestire, ci o experienta mai ampla, in care intra o anume savoir vivre pe care meleagurile romanesti (cele valcene in cazul de fata) o pot oferi fara doar si poate. Chiar daca aceste planuri sunt in faza incipienta (deocamdata sunt la nivelul unei crame boutique, cu o sala de degustare de 25 de locuri si o pensiune de 11 locuri) tot nu pot sa nu ma bucur ca initiativa privata (si inspirata) nu e o cauza pierduta in Romania.

O alta noutate, care, initial, nu dadea prea bine, a fost existanta unui singur soi de branza, situatie dezamorsata cu deja binecunoscuta maiestrie a lui Alin Sintimbrean de la DictionarCulinar.ro de a jongla cu asocierile gustative.

Astfel a rezultat combinatia care mi-a placut cel mai mult, aceea care a adus impreuna un vin Pelerin rose si o branza  de Horezu, presarata cu piper negru. O asociere de gusturi care si-a facut drum pana in cei mai adanci centri ai placerii senzoriale. Gustul racoros al vinului a compensat pe cel usor sarat al branzei, iar piperul a incununat colaborarea, lamurindu-ma pe deplin de ce aceasta mirodenie i-a convins pe marii exploratorii sa infrunte necunoscutul pentru a o obtine.

degustare3

Pentru amatorii de detalii bahice (Narcis, esti pe receptie?) vinul Pelerin rose pe care l-am savurat nu a fost obtinut din struguri rosii, ci din soiul Pinot Gris, culoarea fiind data de timpul mare de contact al pulpei cu pielita, timp specific tehnologiei de obtinere a vinurilor rosii.

Branza pe care am gustat-o era o faza intermediara (foarte tanara, nematurata inca) a celei pe care SC Five Continent o comercializeaza sub numele de Tierra de Valcea – fermented sheep cheese sau Horezu – branza fermentata. Sortii mi-au fost favorabili, asa ca am avut ocazia ca intimitatea salasului meu sa savurez si varianta fermentata, prilej cu care m-am lamurit si de ce a obtinut premiul Highly Commended Award la International Cheese Award Natwich in iulie 2015.

Si, asa cum cere uzanta, sintetizez senzatiile pricinuite prin cate un cuvant:

Pelerin Rose – racoare

Branza fermentata de Horezu – perenitate

Pelerin Rose + Branza fermentata de Horezu – relaxare

degustare2

Am fost gurmand connaisseur si mi-a placut (3)

By Iulian in Intre gustativ si conceptual 0 Comment

branzeturi_vin3

Initial, mi-am arogat titulatura de „gurmand connaisseur” la misto, dar acum incepe sa capete substanta, pentru ca, pe 24 martie, la Temple Bar din Craiova, mi-am mai dezmierdat inca o data papilele gustative in cadrul evenimentului Branzeturi cum se… cuvin, care a reunit branzeturi Delaco si vinuri de la Corcova Roy & Damboviceanu.

A fost o experienta pe care epitetul de „agreabila” de-abia daca o descrie palid. Vinurile de Corcova sunt romanesti, dar cizelate de inegalabila traditie frantuzeasca, iar acest melanj cultural mi-a zgandarit si mai abitir curiozitatea-mi specifica. Curiozitate care mi-a fost satisfacuta pe deplin de raspunsurile lui Serban Damboviceanu, partener in cadrul firmei Corcova Roy & Damboviceanu. Pe langa ample si placute discutii despre aventura vinurile romanesti pe piata franceza, am aflat si informatii interesante despre rolul sticlelor cu umar, a explicatiei pentru nuanta inchisa a acestora sau despre cum se distinge culoarea reala a unui vin.

branzeturi_vin5

Ce am apreciat in mod deosebit la Serban Damboviceanu a fost ca intruchipeaza calitati pe care le-am vrea multiplicate in randul romanilor: politete, spirit intreprinzator, deschidere, educatie elevata, umor.

De cealalta parte, a branzeturilor, acelasi Alin Sintimbrean de la DictonarCulinar, mai putin podoaba maxilo-faciala, prilej cu care am constatat cat intinereste un om cand isi da barba jos si e animat de pasiune in ceea ce face. Pe langa desavarsitele armonii gustative elaborate de Alin, am mai avut parte si de un bonus: o mostra de intelepciune orientala, pe care nu v-o impartasesc decat la un pahar de vin cu branzeturi.

branzeturi_vin6

Combinatia pe care am ales-o de data aceasta este una surprinzatoare pentru cei care au fost acolo si s-au indreptat spre altele mai spectaculoase: Mozzarella Fresca – Sauvignon Blanc. Intr-un cuvant, as caracteriza-o asa: simplitate.

Mozzarella Fresca de la Delaco este facuta din lapte de vaca si are o reputatie putin nedreapta – este asociata indeobste cu pizza si lasagna, fiind capabila, insa, sa trezeasca singura placute senzatii prin gustul usor sarata si aroma fina, de lapte. Are si o poveste frumoasa: originara din Campania si atestata la curtea papala inca din secolul al XVI-lea, s-a nascuta printr-un fericit accident, cand o bucata de cas proaspat a cazut intr-un vas cu apa clocotita, la o mica fabrica de branzeturi, din zona orasului Neapole. Intr-un cuvant: mangaiere.

Sauvignon Blanc este un vin delicat, limpede, cu reflexe argintiu-verzui, cu alcool in concentratie de 12,5%, suficient sa incite imaginatia si sa dezlege limbile, dar si suficient de intepator sa te readuca in planul material al existentei. Intr-un cuvant: trezire.

Ma opresc aici cu descrierea acestui eveniment, pentru ca vad deja priviri ciudoase din partea celor care nu au fost de fata.

branzeturi_vin4

Am fost gurmand connaisseur si mi-a placut (2)

By Iulian in Intre gustativ si conceptual 0 Comment

degustare1

Data de 18 februarie s-a incrustat cu senzatii nepieritoare in memoria mea senzoriala.

Am avut din nou privilegiul de a participa la o degustare de vinuri imperecheate cu branza, organizata de Asociatia Bloggerilor Olteni si DictionarCulinar, delicatesele lichide si solide fiind oferite de data aceasta de Domeniile Vinju Mare si de Delaco, in spatiul oferit de Restaurantul Rex.

Despre cum mi-au fost rasfatate simturile o sa va spun mai pe larg imediat, insa ce vrea sa subliniez este ca, spre deosebire de data trecuta, cand m-am familiarizat cu multe aspecte generale ale artei oenologice, acum am gustat povesti felurite despre istoria vinului din partea locului, particularitati folclorice si, mai ales, anecdote din lumea degustatorilor, o breasla pe care ma incumet s-o numesc preafericita.

Vorbitori despre vin au fost Mirela Gheorghe de la Domeniile Vinju Mare si Nicolae Giugea, pe care multi il stim din politica, dar care si-a manifestat pasiunea pentru profesia de baza intr-un mod foarte simpatic: a intervenit de foarte multe ori cu nerabdarea unui adolescent care are o poveste strasnica de spus si, de fiecare data, chiar asa a si fost. A aflat ce este „cracana” (dati o Tamaioasa si va spun si voua) sau efectele devastatoare ale filoxerei si modul cum altoirea vitei de vie contribuie la combaterea acestui teribil daunator.

Responsabil cu branzeturile a fost acelasi erudit intr-ale gastronomiei Alin Sintimbrean, care nu si-a etalat doar vastele-i cunostinte, ci si arta improvizarii, catalizata de o eroare de ordin logistic.

Dintre combinatiile care s-au straduit sa ne seduca gusturile, cea careia i-am cedat fara putinta de a ma opune a fost Brie au Bleu si Tamaioasa Romaneasca.

degustare3

Brie au Bleu  este o branza cu mucegai albastru frantuzeasca, dar de inspiratie nemteasca (frumoasa ironie, n’est ce pas?), ce face parte parte din familia branzeturilor moderne, aparute dupa 1900. Nu are intensitatea si asprimea unei veritabile branze cu mucegai albastru, dar pastreaza gustul de ciuperci specific branzeturilor Brie.

Tamaioasa Romaneasca este un vin din 2013, medaliat cu argint la premiile de excelenta ale vinului romanesc din 2014, la care se adauga abstracta, dar foarte semnificativa distinctie oferita de mine pentru gustul minunat, pe care specialistii il asemuiesc cu trandafirii sau mai exoticele litchi.

Ce m-a incantat a fost cum cele doua componente si-au unit eforturile pentru a ma pisca de limba. Acesta a fost senzatia care m-a cucerit. O acupunctura delicata, care, desi a intrat in concurs devreme (a fost a doua combinatie), si-a pastrat pozitia de lider fara a fi amenintata de celelalte, remarcabile in felul lor.

Sa tot fie astfel de degustari, ca eu, unul, ma inscriu a priori!

degustare2

Am fost gurmand connaisseur si mi-a placut

By Iulian in Intre gustativ si conceptual 0 Comment

degustare3

Pe 12 noiembrie am participat la un eveniment inedit pentru mine. Am mancat si am baut.

O sa-mi spuneti ca asta fac zilnic, din moment ce raspund la numele de om. Da, dar modul in care am facut-o a elevat-o de la simpla ingurgitare la rang de veritabila experienta cultural-gastronomic.

Evenimentul s-a numit Branzeturi cum se… cuvin, a avut loc la Restaurantul Rex si a constat din degustari de vinuri oferite de Crama Oprisor imperechate cu branzeturi din partea Delaco.

Procedura (un cuvant poate prea tare pentru o astfel de experienta senzoriala, dar adevarul ca totul a fost organizat temeinic, incat sa produca efecte maxime) a fost urmatoarea: ni s-au prezentat 5 combinatii de sortimente de vin si branzeturi si ni s-au oferit explicatii ample, dar accesibile despre producerea si arta savurarii fiecarui produs. Specialistii de la Crama Oprisor sau Alin Santimbrean, omul din spatele DictionarCulinar.ro, au fost degajati si nu s-au zgarcit la dialog, chiar si cand aveau parte de intrebari mai naive, venite din partea unui ageamiu intr-ale fineturilor gastronomiei, ca mine.

degustare1

La final, ni s-a dat ingrata sarcina de a alege combinatia favorita. Dupa deliberare, papilele gustative au decis ca numarul 4 le-a rasfatat cel mai mult.

Aceasta combinatie a constat din branza Grana Padano si vin La Cetate Cabernet Sauvignon, asezonate cu piper negru si ulei de masline.

Branza Grana Padano are o indelungata istorie (reteta dateaza din secolul al XII-lea!), un pic de duritate si o textura granulata, care, in combinatie cu gustul catifelat al Cabernetului Sauvignon La Cetate de la Crama Oprisor (pe care l-am plimbat prin toata cavitatea bucala, potrivit indicatiei sommelier-ului, intru maximizarea desfatarii mele) m-a transportat intr-un illo tempore de poveste – Cei trei muschetari sau chiar ceva de Balzac.

Papilele mele gustative mi-au impus deja sa ma fac luntre si punte sa mai fiu invitat la evenimente similare.

degustare2

Sursa fotografii: Lucian Prejbeanu Photography