Dintru început vă cer iertare că nu o aflați foarte multe de la mine despre ce se întâmplă în Anomalia de Herve Le Tellier.
Dacă aș divulga elementul-cheie al romanului, v-aș văduvi de multiplele revelații pe care autorul pe propune în a doua lui jumătate.
Ce pot să vă spun, însă, este că, până acolo, scriitorul își acordă timp să construiască o galerie complexă de personaje, de la copii la vârstnici, de la fericiți la profund nefericiți, de la odioși la simpatici.
Pe toți aceștia îi plasează într-un avion, iar avionul acela trece printr-o furtună.
Și cam atât din partea mea.
Pentru restul va trebuie să aveți încredere necondiționată în mine.
Dacă o faceți, mă pun chezaș cu toată experiența mea de cititor că Anomalia este o carte extraordinară, care, pe lângă multiplele probleme existențiale pe care le ridică, are meritul de a nu fi inaccesibilă.
Chiar și când Le Tellier aglomerează detalii tehnice de tot felul, o face pentru a întregi atmosfera pe care și-a propus să o contureze, nu neapărat pentru valoarea lor informativă, așa că pot fi parcurse lejer.
O să mă întrebați, probabil, cum categorisesc acest roman, ca fiecare să știe dacă îl lasă să treacă prin filtrul propriilor preferințe.
Vă fac pe plac, avertizându-vă că toate cele de mai jos coexistă în proza lui Herve Le Tellier.
E SF.
E epistemologic.
E experimental.
E satiric.
Apropo de această ultimă latură literară, merită menționat că Anomalia e prima lucrare de ficțiune în care apar ecourile președinției lui Donald Trump.
Deși nu e niciodată amintit după nume, fostul POTUS de hilară și tristă amintire e surprins de autor în tot ridicolul său, fără ca Le Tellier să pară că are ceva personal cu el.
Nu, fostul locatar de la Casa Albă este doar un element din lumea asta dată peste cap în care trăim.
Iar Anomalia e, de fapt, normalitatea vremelnică pe care cititul unei cărți bune o aduce în sânul ei.
P.S. Mulțumesc celor de la librăria online Libris pentru că m-a convins să urmăresc cu mai mare atenție cine câștigă Prix Goncourt de acum încolo.
