Încep să se întrevadă Oscarurile din 2021

A face previziuni în 2020 pentru 2021 este o sfidare la adresa bunului simț.

Aveți răbdare cu mine, însă, și o să vă explic cum mi-am permis-o pe aceea din titlu.

De ceva ani, urmăresc cu interes anumite site-uri care prognozează nominalizările la Oscar, modificându-le în funcții de reacțiile criticilor sau publicului sau de evenimente care ajută ori subminează șansele unui film sau ale unui artist.

Pentru anul viitor, un titlu care se regăsește în mod constant pe aceste liste este The Trial of the Chicago 7, scris și regizat de Aaron Sorkin.

L-am văzut și afirm că, dincolo de ce spun pandiții cinematografiei, are toate ingredientele care îl recomandă.

Povestea este a procesului unor așa-ziși instigatori la proteste violente în 1968, cu ocazia lansării unui candidat democrat la președinție și în plin Război din Vietnam. Evenimentul a depășit simplul cadru legal și a devenit o scenă pe care s-au înfruntat concepții și atitudini diferite, referitoare la politică, societate și fina linie între acțiune civică și revoluție.

În momentul de față, America fierbe fix din aceleași motive, așa că avem contextul ideal.

Apoi, formatul este unul drag Academiei – drama de tribunal, pe care Sorkin regizorul o construiește canonic și fără greșeală, uzând de un montaj ultra-alert și de secvențe retrospective organic inserate, și căreia Sorkin-scenaristul îi dă o vigoare senzațională, oferind actorilor un material dramaturgic atât de inteligent și amuzant, încât ți-e mai mare dragul săi îi urmărești și cumplit de greu să îi compari.

Dacă e o categorie la care sunt dispus să pun prinsoare cu capul, atunci aceasta e a scenariului original. Aaron Sorkin nu-i doar ca și nominalizat, dar mai e și printre favoriți.

În privința distribuției, reiterez ce am spus și la Parasite, cu intensitate sporită – e nevoie de categoria specială a unei nominalizări colective, pentru că The Trial of the Chicago 7 este, în ultimă instanță (joc de cuvinte, ha!) spectacolul grandios al unificării unor talente diferite.

De curând am auzit că producătorii filmului au decis ca toți cei cu șanse relevant să fie înscriși la secțiunea actor secundar, o alegere inspirată și care evită inutilele discuții despre cine e mai cu moț și cine păcălește timpii de ecran (în engleză există expresia ”category fraud”).

Eddie Redmayne și Joseph Gordon-Levitt nu par a fi printre candidați, deși au prestații meritorii, Michael Keaton e un pic îngroșat (și la propriu, și la figurat), însă Sascha Baron Cohen, Frank Langella, Mark Rylance, Jeremy Strong, Yahia Abdul-Mateen II au potențial să acapereze lista nominalizaților, cum nu s-a mai întâmplat de la On the Waterfront încoace.

Dacă e să gândesc în stil specific al Academiei, cel mai probabil onorurile vor merge către Cohen, pe care îl ajută noua diatribă din ipostaza de Borat, și către Abdul-Matten II, în contextul mișcării Black Lives Matter, dar și pentru că are un moment de o profunzime cutremurătoare.

Nu-mi știrbesc credibilitatea mergând mai departe cu previziunile, dar vă mai spun doar atât:

The Trial of the Chicago 7 este atât de bun, încât mi-a cimentat speranța în…

… democrație.

… libertatea de exprimare.

… echilibru, chiar în condiții de părtinire.

… unitate în diversitate.

… filme bune, indiferent ce pandemie bântuie prin lume.

Hai c-om trece noi și peste asta!

Leave a Comment.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.