Sunt prea tânăr să o fi prins pe Nadia concurând.

Sunt, însă, suficient de bătrân să fi crescut cu perioada aceea în care România apărea în gimnastica exact cum este descrisă de Dvora Meyers.

Mi-a aduc aminte aerul șmecheresc al Laviniei Miloșovici, mai ales când evolua la sol sau seriozitatea Ginei Gogean în tot ce făcea.

Am văzut în direct grația Cătălinei Ponor la bârnă sau pe Simona Amânar executând săritura care îi poartă acum numele și câștigând aurul olimpic.

Am asistat la controversa titlului luat Andreei Răducan pentru un Nurofen.

Vremuri de glorie, care par de mult apuse.

Poate de aceea, cartea De la Nadia până azi a prezentat un interes special.

Dar, deși românii și româncele sunt personaje importante ale lucrării, principala ei calitate este alta.

Cu o documentare minuțioasă și interviuri cu nume grele ale gimnasticii artistice, autoarea, pasionată de subiect și cunoscătoare a lui în mod vădit, ne poartă printr-o foarte ilustrativă istorie a modului cum a evoluat punctajul din acest sport și mentalitățile noastre odată cu el.

Momentul astral de la Montreal este descris cu o superbă combinație de admirație și luciditate.

A fost Nadia perfectă atunci?

Da și nu, însă a deschis o cutie a Pandorei, iar de acolo gimnastica n-a avut încotro decât să evolueze, să împingă limitele umanului tot mai departe.

Foarte interesantă mi s-a părut secțiunea dedicată jocurilor universitare din SUA. Acolo, organizatorii au înțeles un lucru esențial.

Spectatorii nu pricep un Tkachev executat impecabil, dar pricep o aterizare perfectă și o notă de 10. De aceea, spre deosebire de gimanastica olimpică, unde scorurile sunt calculate la centimă (la fel ca în patinajul contemporan), acolo se păstrează nota maximă.

Noi, oamenii, suntem o specie ciudată.

Punem totul sub semnul întrebării, dar ne agățăm de idealuri.

Vrem corectitudine, dar vrem și eroism.

Într-o așa ambivalență, mai stă acel 10 al Nadiei în picioare?

La final cărții este un citat al lui Nellie Kim, marea ei rivală din 1976 și de mai târziu.

O să închei și eu cu el:

Cele mai bune gimnaste se adaptează la orice Cod de Punctaj. Gimnastele bune sunt întotdeauna astfel. Dacă mă gândesc la mine și la Nadia, am ajunge să obținem aceleași rezultate și în cadrul acestui Cod de Punctaj.

P.S. Mulțumesc celor de la librăria online Libris pentru o panoramă a unui sport la care românii încă țin, deși nu mai sunt buni la el.