Fără a invoca vreo conotație națională, ”picătura chinezească” desemnează acea metodă de tortură lentă, care, fără să fie odioasă în particular, are efecte devastatoare pe termen lung.
Care ar fi opusul picăturii chinezești?
Nu există un verdict definitiv, dar, ca urmare a celui mai recent spectacol la care am participat la Filarmonica ”Oltenia” Craiova, propun sintagma ”picătura spaniolească”.
Acest recital s-a intitulat Duo Catharsis și i-a avut în prim plan pe soprana Laura Chera și pe pianistul Tudor Scripcariu. Împreună ne-au oferit o suită de melodii proponderent spaniole, deși n-au lipsit creații venite de pe tărâm argentinian, brazilian sau chiar francez.
De fapt, e o mare plăcere să îi enumăr pe toți compozitorii pe care i-am descoperit astfel, pentru că am impresia că înșiruiesc un dream team de fotbal dintr-un univers paralel:
Enrique Granados
Carlos Guastavino
Isaac Albeniz
Fernando Obradors
Heitor Villa-Lobos
Pablo Sorozabal
Nicolas Bacri
Pablo Luna
Ruperto Chapi
Niciuna dintre melodii nu a fost lungă, dar fiecare ne-a strecurat în suflet un dram de simțire.
De exaltare, de tristețe, de duioșie.
De toate.
O picătură spaniolească benefică dincolo de susurul ei.
Afară era frig, dar noi ne-am încălzit sufletește.
Afară era pustiu, dar noi ne-am apropiat sufletește.
Afară era întuneric, dar noi ne-am luminat sufletește.
Așa cum îmi spunea un om pitoresc aici, muzica e bună pentru suflet.
