Cum să supraviețuiești istoriei

By Iulian in Intre muzical si conceptual 0 Comment

Unora le place Brahms.

Nu sunt de acord.

Nu doar unora, ci multora le plac compozițiile acestui artist care nu s-a sfiit să adoarmă la un concert al lui Liszt (când era tânăr) sau să se inspire din muzica romilor, făcând-o celebră prin Dansurile sale ungurești.

O simfonie nu e ceva de glumă.

Asta spunea Brahms însuși și nu erau vorbe în vânt, ceea mi s-a arătat la cel mai recent spectacol de la Filarmonica ”Oltenia” Craiova, care a inclus și Simfonia nr. 1 în Do minor, op. 68 a compozitorului german.

Am simțit în ea un îndemn aproape milităros, o energie cazonă, sunete ca un îndemn de la vânătorilor ample de odinioară.

În contextul belicos în care ne aflăm, ar părea un pic periculos să te lași animat de asemenea trăiri, dar în creația lui Brahms n-am aflat nimic agresiv, ci doar entuzismant, la fel ca atitudinea maestrului Cristian Mandeal, care a fost primul care și-a tras energie din note, de nu i-ai fi dat cei 80 de ani printre care s-a regăsit și o ucenicie sub Sergiu Celibidache cel din Cravata galbenă.

Dacă simfonie a fost antrenantă, cealaltă parte de Brahms a spectacolului a fost încă și mai relevantă pentru mine.

Am simțit în Concertul nr. 1 în Re minor pentru pian și orchestră, op. 15 o alegorie a modului cum omul a supraviețuit vicisitudinilor istoriei.

În alte compoziții de gen, pianul și orchestra conlucrează, își unesc sonoritățile pentru a transmite mesajul muzical.

Aici, orchestra arunca provocări de tot felul solistei Oxana Corjos, iar aceasta le răspundea în felurite moduri, așa cum omul a dezvoltat ceea ce psihologia modernă numește strategii de coping.

Evitare, seninătate, reacție virulentă.

Toate și-au găsit expresia în claviatura pianistei.

Iar acel moment minimalist, în care Brahms a vădit o modernitate nebănuită, nu departe a unui Erik Satie sau chiar Philip Glass, și căruia Oxana Corjos i-a dedicat o migală aparte, mi-au părut ca o supremă introspecție a omului care reflectează la toate câte se întâmplă și își pune întrebări precum în poezia lui Rumi (traducere – Octavian Cocoș):

Dacă vei veghea toată noaptea
Şi-o vei amesteca cu zorii
De dragul inimii,
Ce crezi că se va întâmpla?

Dacă întreaga lume
Va fi acoperită de florile
Pe care cu trudă le-ai sădit,
Ce crezi că se va întâmpla?

Dacă elixirul vieţii
Ce-a stat ascuns în întuneric
Va umple deşertul şi oraşele,
Ce crezi că se va întâmpla?

Dacă datorită generozităţii
Şi iubirii tale
Câţiva oameni vor găsi adevărata viaţă,
Ce crezi că se va întâmpla?

Dacă vei turna un pahar
Plin cu vinul bucuriei
Pe capul celor deja beţi,
Ce crezi că se va întâmpla?

Hai, prietene,
Oferă iubirea ta
Chiar şi vrăjmaşilor.
Dacă le atingi inima,
Ce crezi că se va întâmpla?

Credit foto: Filarmonica ”Oltenia” Craiova.

Picătura spaniolească

By Iulian in Intre muzical si conceptual 0 Comment

Fără a invoca vreo conotație națională, ”picătura chinezească” desemnează acea metodă de tortură lentă, care, fără să fie odioasă în particular, are efecte devastatoare pe termen lung.

Care ar fi opusul picăturii chinezești?

Nu există un verdict definitiv, dar, ca urmare a celui mai recent spectacol la care am participat la Filarmonica ”Oltenia” Craiova, propun sintagma ”picătura spaniolească”.

Acest recital s-a intitulat Duo Catharsis și i-a avut în prim plan pe soprana Laura Chera și pe pianistul Tudor Scripcariu. Împreună ne-au oferit o suită de melodii proponderent spaniole, deși n-au lipsit creații venite de pe tărâm argentinian, brazilian sau chiar francez.

De fapt, e o mare plăcere să îi enumăr pe toți compozitorii pe care i-am descoperit astfel, pentru că am impresia că înșiruiesc un dream team de fotbal dintr-un univers paralel:

Enrique Granados

Carlos Guastavino

Isaac Albeniz

Fernando Obradors

Heitor Villa-Lobos

Pablo Sorozabal

Nicolas Bacri

Pablo Luna

Ruperto Chapi

Niciuna dintre melodii nu a fost lungă, dar fiecare ne-a strecurat în suflet un dram de simțire.

De exaltare, de tristețe, de duioșie.

De toate.

O picătură spaniolească benefică dincolo de susurul ei.

Afară era frig, dar noi ne-am încălzit sufletește.

Afară era pustiu, dar noi ne-am apropiat sufletește.

Afară era întuneric, dar noi ne-am luminat sufletește.

Așa cum îmi spunea un om pitoresc aici, muzica e bună pentru suflet.

Să ne destindem vigilent

By Iulian in De prin satul planetar, Intre muzical si conceptual 0 Comment

Chiar înainte de a scrie aceste rânduri, am discutat cu o persoană implicată în organizarea unui eveniment de tip maraton.

Era muncită de o mare dilemă:

De făcut, îl facem sigur, dar ne chinuim să găsim soluții pentru ca totul să se producă în condiții de siguranță, vechi și noi.

Imediat după aceea mi-a parvenit știrea de mai jos, care m-a umplut de bucurie:

Artiștii Filarmonicii ”Oltenia” Craiova au reluat repetițiile, pregătind pentru publicul nerăbdător să îi asculte, două concerte simfonice și un recital. Evenimentele vor avea loc în aer liber, la Teatrul de Vară din Parcul ”Nicolae Romanescu”, respectând recomandările medicale. Astfel, toată lumea se va bucura în siguranță de momentele muzicale animate de emoția revederii.

Chiar dacă activitatea din sala de concerte a fost întreruptă, muzica nu a putut fi oprită. Separați, artiștii și melomanii au fost totuși împreună, în mediul online, Filarmonica ”Oltenia” Craiova înregistrând peste 250 mii de vizualizări pe pagina de Facebook (cu 10.000 de urmăritori) și peste 3000 de vizualizări pe contul de Instagram (cu 1340 de urmăritori). ”Minutul de muzică”, ”Stagiunea online de vineri” și ”Muzica de la ora 5” au făcut mai ușoară această perioadă dificilă pentru cei de acasă, aducând liniște interioară, speranță și optimism.

Mesajele transmise de public pe rețelele de socializare au fost despre muzica trăită ca răsfățul de vineri seara, normalitatea unei zile sau rutina pentru suflet. Este foarte important să știi că, orice s-ar întâmpla, un artist nu se va opri din ceea ce știe să facă, va transforma sufrageria, balconul sau spațiul virtual într-o scenă, atât timp cât cineva ascultă, atât timp cât oamenilor le este dor de frumos și vor dori să revină la normal.

Program concerte iunie 2020
Teatrul de Vară – Parcul ”Nicolae Romanescu”
Vineri, 12 iunie 2020, Ora 19:00
Concert simfonic – Orchestra Simfonică a Filarmonicii „Oltenia”
Conducerea muzicală: Gabriel Niță
În program: Pagini muzicale de mare popularitate
Intrarea se face pe bază de invitație.

Vineri, 19 iunie 2020, Ora 19:00
Duo Classic – Octavian Gorun (vioară) și Corina Stănescu (pian)
În program: Periplu muzical „De la clasic la contemporan”
Intrarea se face pe bază de invitație.

Vineri, 26 iunie 2020, Ora 19:00
Concert simfonic
Orchestra Simfonică a Filarmonicii „Oltenia”
Conducerea muzicală: Octavian Gorun
În program: Bijuterii muzicale
Intrarea se face pe bază de invitație.

Important! Invitațiile se procură de la agenția de bilete a Filarmonicii ”Oltenia” Craiova, Calea Unirii Nr. 16, de luni până joi, între orele 8:30 și 14:30, iar vineri, în ziua concertului, începând cu ora 13:00, de la Teatrul de Vară din Parcul ”Nicolae Romanescu”.

Așadar prietenii de la Filarmonica din Craiova au găsit soluția pe care atâția o caută.

Îndrăznesc să sper că este doar începutul Marii Dezmorțiri.

Gratia tragerii de timp

By Iulian in De prin satul planetar 0 Comment

stradivarius_2014

Daca mai deunazi deplangeam lipsa factorilor de igiena din cadrul unei eveniment cultural, iata ca ma vad pus in placuta ipostaza de a povesti si o experienta in care au fost bifate toate conditiile pentru atingerea unei stari de inaltare sufleteasca.

Pe 4 iunie au poposit la Craiova doi muzicieni tineri si valorosi, violonistul Alexandru Tomescu si pianistul Eduard Kunz, pentru a ne canta si incanta cu bucati din operele compuse de Serghei Prokofiev. Acest concert a facut parte din Turneul National Stradivarius, organizat pentru a sprijini proiectul umanitar Hope and Homes for Children Romania.

In sala frumos amenajata a Filarmonicii Oltenia s-a strans un public eterogen ca varsta, variind de la etate avansata la pubertate incipienta, dar linistit si manierat, desi s-a auzit un telefon la un moment dat, dovada ca microbul lipsei de bun-simt exista latent in romani si este doar neutralizat, nu eliminat de o asa atmosfera selecta.

Nu sunt cunoscator intr-ale muzicii clasice, insa indraznesc sa spun ca spectacolul a fost de o calitate exceptionala, atat auditiv, cat si vizual. Spun vizual, pentru ca a fost un privilegiu sa admir transfigurarea celor doi artisti in timp ce parcurgeau partiturile. Conceptul de stare de flux, enuntat de Mihaly Csikszentmihalyi, pare sa-si fi gasit suprema intruchipare in Alexandru Tomescu si Eduard Kunz, ale carora intregi fiinte, nu doar bratele, participau la actul muzical.

O pisica, melomana si durdulie (pe care o puteti vedea pe pagina de Facebook a lui Alexandru Tomescu), s-a strecurat in sala, vrajita probabil de sunetele cand linistitoare, cand dramatice compuse de Prokofiev, si a fost recuperata intr-un mod foarte pacifist si tacut de catre organizatori.

Lui Alexandru Tomescu i s-a rupt o coarda de la vioara; si-a cerut scuze cu un zambet fermecator si s-a retras discret, iar Eduard Kunz a umplut timpul scurs cu o superba improvizatie (cred) la pian, iar gestul cu care l-a intampinat pe colegul violonist cand acesta s-a intors a fost de un fin umor.

Aceste patanii carora le-am putea spune incidente n-au alterat, dimpotriva, au imbogatit o experienta careia epitetul „sublima” nu-i face prea mare dreptate.

Si in tot acest timp, Simona Halep se califica in semifinale la Roland Garros.

Viata poate fi frumoasa uneori.

Fiti salvatorii lor!

By Iulian in De prin satul planetar 0 Comment

Fiti salvatorii lor! este o expozitie de pictura cu scop caritabil care se va desfasura in perioada 10 ianuarie – 10 februarie in foaierul Filarmonicii Oltenia. Organizatorii (Lions Club Craiova, Cenaclul „Constantin Brancusi” si Filarmonica Oltenia) intentioneaza sa vanda tablourile expuse pentru a cumpara aparate si teste pentru 60 de copii diabetici, insulinodependenti, aflati in posibilitatea de a se trata.

A cumpara un tablou nu este la indemana oricui, dar permiteti-mi sa va prezint o strategie mentala care ar putea sa va convinga, totusi, ca nu este atat de greu.

Un unchi foarte drag mie avea obiceiul ca, de pilda cand sora mea ii prezenta incantata vreo bluza noua pe care si-o cumparase, sa calculeze cate paini ar fi putut sa ia cu banii cheltuiti pe respectivul articol vestimentar. Rezultatele erau descumpanitoare si, nu o data, sora mea a inceput sa simta indoieli ca ar fi facut intr-adevar o miscare comerciala reusita. Convingerea in intelepciunea simpla, dar patrunzatoare a unchiului meu mi-a fost intarita cand am citit pe un site de psihologie foarte solid exact despre aceeasi manevra ca fiind una foarte de efect pentru o mai buna gestionare a finantelor personale.

Ii invit acum pe  fumatori ca, aflandu-se in fata unui tablou din cadrul acestei expozitii caritabile, sa aplice aceasta strategie mentala, dar un pic invers: sa calculeze de cate pachete de tigari ar trebui sa se lipseasca pentru a-l cumpara si a contribui la sanatatea unor copii bolnavi de diabet, dar si la a lor.