Doua maimute inlantuite
Spuneam altundeva pe acest blog ca una dintre combinatiile hilare de cuvinte care au contribuit la gasirea lui prin motoarele de cautare a fost „maimute chinuite”.
Pictura lui Pieter Bruegel cel Batran ar putea foarte bine sa se numeasca asa, pentru ca avem, si nimeni nu poate nega asta, doua maimute incatusate, fapt care nu le face foarte bine, cred.
Dincolo de figurile cel putin simpatice ale celor doua primate, multe lucruri se desprind din acest tablou. In primul rand efectul de perspectiva, sau, mai pe limba contemporaneitatii, iluzia 3D-ului, este inteligent redat prin redarea marginilor zidului in care se gaseste aceasta deschidere si prin culorile estompate, dar, totusi, foarte prezente ale fundalului.
Apoi avem alegoria ipostazelor celor doua maimute. Oarecum, aceasta imagine ma duce cu gandul la mitul lui pesterii al lui Platon. Una dintre vietati nu vede decat spatiul limitat al unei cetati, sau chiar inchisori, celeilalte i se deschide in fata spectacolul marii. Intr-o oarecare masura, inlantuirea celor doua ne atinge si pe noi, deoarece, in calitate de privitori, ne aflam de partea inchisa a spatiului pe care il sugereaza tabloul.
Insa simt o ambiguitate in aceasta judecata. Oare maimuta care priveste spre mare este orientata spre libertate, iar cealalta spre robie, sau e doar atrasa de un miraj, in timp ce partenera ei de captivitate scruteaza lucid lumea reala?
Eu cred ca aceste maimute de fapt ne descriu pe noi oamenii in viata de zi cu zi, chiar daca visam la libertate suntem legati de tot ce ne inconjoara
Da, e o interpretare buna :).