Ma indepartez pentru scurt timp de continentul nostru si ajung pe niste meleaguri indepartate, dar de-a pururi fascinante: insulele nipone. Pictura japoneza din perioada auto-izolarii Tokugawa nu a atins vreun nivel exceptional de realism, in schimb, in privinta rafinamentului, se bate, in opinia mea, cu orice curent artistic european.
Stampele lui Hokusai sunt expresia sufletului nipon: temator si extatic in fata naturii, contemplativ si iubitor de frumos. Valurile nu sunt numai spuma inofensiva, sunt tentacule, sunt gheare nemiloase, sunt stihii dezlantuite si, cu toate acestea, oamenii le iubesc. Iar pe fundal, cu o mandrie retinuta, dar cu greu ascunsa, e redat muntele-zeu, Fuji.
Cele doua planuri ale stampei sunt redate in registre antitetice: primul este tumultuos si dinamic, al doilea e intruchiparea linistii si echilibrului. E greu sa nu te patrunda acest zbucium. Drumul spre seninatate e greu, dar la capatul lui asteapta frumusetea in stare pura.
Ca de obicei, Katsushika transmite foarte multe trairi printr-o simplitate de culori si forme. Si prin toate stampele, ni-l arata pe mandrul Fuji. Frumos.
Ca sa nu fie nimeni derutat de a spus Irina, mentionez ca numele complet al pictorului japonez este Katsushika Hokusai:).