Taichi Yamada
Priveam odata la Marius Tuca Show o discutie intre moderator si Theodor Stolojan. Spunea noul nostru premier: Domnule Tuca, stiti dumneavoastra de cate ori este mai mare PIB-ul Frantei decat cel al Romaniei? De tjde mii de ori. Dar al Marii Britanii? De ntjde mii de ori. Dar, domnule Tuca, stiti oare dumneavoastra de cate ori e mai mare PIB-ul Japoniei decat al nostru? De nnnnntjde mii ori. La care Tuca a dat cea mai tare replica pe care am auzit-o vreodata de la el: Enervanti japonezii astia!
Exact asa mi-am zis si eu dupa ce am teminat In cautarea unei voci din departare, de Taichi Yamada. Domne’, cum reusesc scriitorii astia japonezi din zilele noastre sa scrie de la formidabil in sus? Yasunara Kawabata, Junichiro Tanizaki, Haruki Murakami, Ryu Murakami, Kenzaburo Oe sau Kazuo Ishiguro m-au fascinat, desi toti pornesc de la aceeasi ecuatie primordiala: omul contemporan = alienat. Yamada a reusit sa se strecoare si el in aceasta ilustra galerie iritanta.
Cartea sa se invarte in jurul zbaterii interioare a unui functionar japonez, pe nume Tsuneo, un om cu trecut si cu probleme, care incepe sa auda vocea misterioasa a unei femei. Cartea poate fi citita in mai multe chei: romanul didactic – studiu de caz despre ce patesti daca iti inabusi sentimentele si nu lupti impotriva sechelelor, roman al sexualitatii ambivalente (la bucata asta va trebui sa suportati nitel Brokeback Mountain), iar, daca rezistati, veti fi rasplatiti cu romanul sensiblitatii care lupta pentru supravietuire cand toate celelalte ii stau impotriva.
Ratiunea imi spune sa il citesc pe acest Tsuneo ca pe un bolnav psihic incurabil, dar inima imi dicteaza sa il admir si sa il invidiez pentru ca indrazneste sa mai viseze.
Enervant mai poti sa fii tu, Fir-ai sa fii! O intorci, o sucesti si reusesti sa faci omul curios… 🙂
Daca pentru a va convinge sa cititi, sa vedeti sau sa faceti ceva e nevoie sa va enervez, atunci va asigur pe toti ca va voi duce pe culmile disperarii:)).