Fac parte din generația care a petrecut timpul în fața blocului sau chiar în timpul orelor de școală, jucând faimoasele 3, 5, 8 sau Tarnib.

Am o sumă amintiri plăcute în privința lor, pentru că ambele jocuri presupuneau acea combinație de socializare și încordare a intelectului care sunt factori decisivi ai sănătății mintale.

The Crew, joc elaborat de Thomas Sing, mi-a atras întâi atenția prin lista de premii și nominalizări (o puteți găsi aici) care mai că o întrece pe a lui Meryl Streep, dar m-a captivat prin faptul că utilizează aceleași principii precum celelalte două jocuri de mai sus, împingând însă provocarea mentală pâna în sfere foarte solicitante.

În esență, jocul are același mecanism: fiecare dintre participanți are cărți numerotate (în cazul de față, de la 1 la 9) și trebui să câștige anumite levate (popular, mâini), ținând cont că există anumite cărți atu, care le bat pe cele obișnuite, indiferent de valoarea acestora din urmă.

Obiectivele variază de la rundă la rundă și sunt stabilite aleatoriu, pe baza unor cărți mai mici, care le recreează pe cele de joc, dar și prin diverse condiții impuse de micile jetoane de culoare neagră.

Spre deosebire de 3, 5, 8, care era eminamente competitiv, sau Tarnib, unde se înfruntau echipe de câte doi jucători, The Crew se bazează pe colaborarea membrilor săi.

Ca orice joc de colaborare, este nevoie ca participanții să facă un efort de voință și să adere la regulile lui specifice de comunicare.

Răsplata este un sentiment de coeziune și sinergie, care îi va purta printr-un periplu antrenant prin întreg sistemul solar.

Ajungem astfel la un aspect deosebit al acestei experiențe ludice. De obicei, narațiunea care însoțește un joc de societate (în special cele germane, renumite pentru complexitate) este mai mult un pretext pentru un set de reguli abstracte.

Aici, însă, lucrurile stau altfel. Fiecare rundă crește în dificultate și, pe lângă obiective enunțate conform convențiilor prezentate mai sus, înfățișează și câte un episod din aventura spațială a astronauților.

Pățaniile lor nu sunt disparate și pot constitui chiar un mic roman SF, pe care nu doar îl citești, ci îl și trăiești.

Iar la capătul lui, o lecție devine limpede.

In space, no one can hear you scream.

But you are not alone.

You must not be alone.

P.S. Mulțumesc celor de la librăria online Libris pentru că mi-au oferit șansa să pun în practică dezideratul suprem al omenirii.