F.B = T.B.

By Iulian in Carti 0 Comment

fredericPrima carte de Frederic Beigbeder pe care am citit-o, Dragostea dureaza trei ani, a reusit chiar sa ma enerveze. Dar, cum e crestineste sa intorci si celalalt obraz, am luat in mana si romanul care l-a consacrat, 29,9 RON (da, chiar asa e titlul, si mai are si un 19,9 taiat pe coperta). Asa cum imi soptea o presimtire, am fost plesnit din nou, ce-i drept, cu mai mica intensitate.

Cartea utilizeaza acelasi stil halucinant si dezlanat si descrie/infatiseaza/nareaza/alegorizeaza/pastiseaza/satirizeaza trairile externe si interne ale unui om implicat in publicitatea de nivel inalt. O viata cel putin la fel de searbada si degenerata ca a personajului din Extinderea domeniului luptei, de Michel de Houellebecq. Notiunea de fir narativ e necunoscuta autorului, asa ca n-as putea sa va descriu actiunea, decat ca e un rechizitoriu care se vrea salbatic la adresa societatii consumiste contemporane. Un singur citat mi-a atras atentia, pentru ca e inspirat formulat: Cunoasteti diferenta dintre bogati si saraci? Saracii vand droguri ca sa-si cumpere Nike, iar bogatii vand Nike ca sa-si cumpere droguri.

Daca m-ar fi prins in perioada cand, dupa ce ii intalnisem pe baietii de la Leo Burnett Romania, credeam ca a lucra in publicitate e raiul pe pamant, atunci 29,9 RON m-ar fi lovit in plex. Dar asa, nu a facut decat sa imi contureze o comparatie  pe care nu ma pot abtine sa nu v-o impartasesc.

Dupa mintea mea, Frederic Beibegder (F.B.) e leit Traian Basescu (T.B.). Stiu, e sinucidere curata sa pomenesti vreun nume prezidentiabil in perioada asta electorala, dar asta e.

F.B. provine exact din sistemul pe care il blameaza; tot asa si T.B. Si-a insusit tot arsenalul sistemului si l-a intors impotriva lui; asijderea T.B. Si-a pus in cap sistemul; leit T.B. A avut un succes enorm, taman ca T.B. Esti convins ca nu poti sa-l crezi pe F.B., dar nici n-ai cum sa contesti ce spune; T.B. aidoma.

Nu stiu daca o sa-l votez pe T.B. inca o data, dar vreo carte de F.B nu mai citesc sigur. Nu mai am niciun obraz.

Senzational! Dan Diaconescu are umor!

By Iulian in De prin satul planetar 2 Comments

M-am uitat la ”10 pentru Romania”, adica topurile alea relativ penibile facute de Realitatea TV despre marii oamenii ai tarii. La categoria cel mai admirat a iesit Traian Basescu, iar cel care rostit laudatio a fost DD. Daca alta data mi-a lasat impresia, acum m-am convins iremediabil ca omul asta chiar are umor atunci cand il scoti din vizuina aia a lui pe care o numeste post tv. Vezi si scenele din Ticalosii.

Romania e cam naspa

By Iulian in Carti 2 Comments

Nu m-am apucat de cartea lui Traian Ungureanu, Incotro duce istoria Romaniei pentru ca imi place de el. Dimpotriva. Imi displac profund editorialele in care il lauda pe Traian Basescu in asa hal incat cred ca pana si presedintelui i se face cateodata rusine. Nici nu se luase CTP-ul de el la vremea cand incepusem eu sa citesc, asa ca sunt la acoperire de orice acuzatie de oportunism.

Inca de cand i-am vazut titlul, am intuit ca e vorba de o carte gen invarteala in jurul cozii, iar primele 5o de pagini mi-au confirmat. Cand ma asezasem si eu mai comod, convins ca o sa ma plictisesc linistit, deodata, dintr-o speculatie istorica asupra feudalismului romanesc, trecand prin Revolutia franceza, rasare Traian Basescu. Nu de capul lui, ci imbrancit de autor drept un adevarat Chosen One, menit sa salveze obijduita natie romana. Daca exigentele de spatiu ale unui articol de presa il obliga pe Traian Ungureanu la o oarecare coerenta, paginile cartii i-au dat ocazia sa dezlantuie un adevarat diluviu neologic, prin care a incercat sa demonstreze cat de naspa e in Romania si ce noroc am avut cu Traian Basescu. In timp ce incercam sa diger mental astfel de opinii, am inceput sa am fantezii de genul: cum ar fi sa se dueleze verbal Traian Ungureanu si Valentin Stan (il stiti sigur, e tipu’ cu laptopu’) intr-o barca, pe o mare framantata, plina de rechini flamanzi.

Foarte distractiv este si modul in care autorul se ia de Ion Iliescu: imaginati-va un pustan mai sfrijit care vine cu fratele mai mare si mai spatos si, din spatele acestuia, ii injura de mama pe toti care il bat de obicei.

Cand imi pierdusem orice speranta, am dat peste cateva pagini care mi-au mers la inima, in care autorul argumenteaza ca filmul lui Mungiu, 4 luni, 3 saptamani si 2 zile, este o victorie a noii generatii impotriva si in pofida sistemului. De acord, jos palaria in fata acestor idei!

Dupa ce am terminat Incotro merge istoria Romaniei, am ajuns la concluzia ca nu am decat sa il suport pe Traian Ungureanu, pentru ca, vorba-ceea, oameni suntem si n-are sens sa dau in cap cuiva pentru ce scoate de acolo.

P.S. Daca scap de linsajul pentru interese transpartinice, promit solemn sa nu ma mai abat niciodata de la dreapta cale a beletristicii. Parol!

Ce-ar fi fost daca…? (VI)

By Iulian in Ce-ar fi fost daca...? 2 Comments

Daca tot incepe balciul electoral, sa vedem:

Ce-ar fi fost daca Traian Basescu ar fi ramas paralizat in urma operatiei din Austria si ar fi iesit de pe scena politica?

E greu sa-ti imaginezi scena politica romaneasca din momentul de fata fara Traian Basescu, cu toate apucaturile si calitatile sale. Dar, cu un mic efort de gandire, as zice ca alianta dintre PNL si PD nu s-ar mai fi destramat, pentru ca liderii ambelor partide ar fi devenit mai concesivi, iar colaborarea dintre ei ar fi mers inainte, de bine, de rau; sciziunea din PNL a aripii Stolojan-Stoica nu s-ar mai fi produs niciodata, deci nu am mai fi avut astazi PDL. Ba chiar ma incumet sa spun ca PNL-ul ar fi atras destui membri PD, care ar fi ramas un partid pe post de „tovaras de drum” perpetuu. Ego-ul lui Tariceanu s-ar fi supradimensionat si mai mult, iar premierul si-ar fi imaginat ca va fi in functie pe viata. Emil Boc ar fi zburat (ceea ce n-ar fi prea greu, nici chiar la propriu) de la carma democratilor, iar in locul lui ar fi venit fie un lider mai batatarnic, gen Cezar Preda, fie un sef obedient si bine crescut, instalat de liberali, gen Videanu.

Despre PSD, mi-e si mai greu sa spun. Cred ca evolutia acestui asa-zis partid de stanga ar fi continuat neabatuta, cu vaga banuiala ca destui membri l-ar fi parasit pentru formatiunile cu acces la ciolan. Geoana si-ar fi gasit alte prilejuri pentru a-si rosti discursurile puerile, iar Nastase ar fi fost scutit de frigurile punerii sub acuzare.

De vot uninominal nici nu s-ar mai fi pus problema, pentru ca parlamentarii ar fi gasit strecurat printre articolele legii un viciu de procedura, ca s-o anuleze fara cracneala.

Traian Ungureanu ne-ar fi scutit de editorialele lui gretoase in care inalta osanale lui Basescu.

S-ar fi tinut alegeri prezidentiale anticipate si ghiciti ce: nici nu ma intereseaza cine ar fi iesit presedinte:)!