O campanie electorală nițel mai contondentă

Inițial, pare puțin hazardat să asemuim Războiul Rozelor, conflictul civil care a măcinat Anglia între 1450 și 1485, cu mocirla cu vagi accente hilare în care se tăvălesc candidații la funcții locale în perioada asta.

Dar, dacă excludem tăierile în carne vie din Albion, cauzele și manifestările încleștării pentru putere prezintă multe similitudini cu politica momentului.

Autorul acestei sinteze, Bruce Webster, alocă doar o treime din carte păienjenișului de ciocniri armate și alianțe încheiate și rupte, restul fiind o analiză a două aspecte esențiale:

Primul este o descriere a modului cum funcționa societatea engleză a acelui veac, iar sistemul clientelar (adică pile, relații, nepotisme și toată ampla terminologie din acest domeniu), dincolo de trăsăturile sale medievale, ne e foarte familiar.

Concluzia este limpede – când liderul ignoră bunăstarea poporului și se apleacă doar asupra unor interese de camarilă, urmările sunt neplăcute spre funeste.

Cel de-al doilea aspect, tratat în secțiunea prezentării istoriografiei dedicate Războiului celor Două Roze, este imaginea lui Richard al III-lea, unul dintre marii răi ai operei lui Shakespeare. Atât de puternică este efigia pe care dramaturgul a imprimat-o în mentalul colectiv, încât aproape că îmi simțeam creierul opunându-se argumentelor avansate de istoric, menite, dacă nu a-l reabilita, măcar a-l aduce la un nivel de neutralitate în stil sine ira et studio.

Și, pentru că denumirea de Războiul Rozelor m-a condus inevitabil către calamburul Războiul Rozé-urilor, iată că l-am și pus în practică, grație sprijinului celor de la vinuri-craiova.com.

În stânga avem Casa de Lancaster a.k.a Nativa de Averești, iar în stânga Casa de York a.k.a. Soare de la Vinarte.

Nu știu cine își va pune coroana pe cap, dar, după cum puteți observa, mai sunt destui pretendenți în spate.

P.S. Mulțumesc celor de la librăria online Libris pentru o dispută electorală de pe vremea când catindații nu se limitau doar la a se ponegri reciproc.

Am fost gurmand connaisseur si mi-a placut (4)

degustare1

Trecuse ceva de timp de cand imi rasfatasem papilele gustative, iar vipia a fost un argument suplimentar, astfel ca am spus prezent cu mare promptitudine la degustarea organizata pe 30 iunie 2016 de Asociatia Bloggerilor Olteni si DictionarCulinar.ro la localul Vintage la Pasaj, in cadrul careia mi-am infipt dintii in branzeturi de Horezu fabricate de SC Five Continent si mi-am udat gatlejul cu vinuri de la Domeniul Dragasi.

Ca unul preocupat constant de propria sanatate (ipohondru, ar spune carcotasii, dar sa nu le dati ascultare), ma cam ingrijora ideea de a consuma alcool pe o caldura ce tindea spre infernala, insa temerile mi-au fost risipite de un mix de elemente organizatorice (localul e o veritabila oaza de umbra), chimice si sociale.

Ca degustator cu oarece pretentii de experienta, am remarcat cateva aspecte inedite. In primul rand nu au fost decat trei tipuri de vin, doua albe si un rose. Eram tentat sa spun „vinuri usoare”, insa aveau concentratii mari de alcool, iar unul dintre ele, vorba comeseanului Mihai Firica, era chiar „periculos”, prin modul cum evita sa iti lase un gust pronuntat dupa plimbarea prin cavitatea bucala, ispitindu-te astfel sa il gusti iar. Si iar. Si iar.

degustare4

Apoi, discutiile oenologice au fost inlocuite cu prezentarea reprezentantului Domeniului Dragasi, Razvan Stanciu, despre planurile de turism viticol ale organizatie din partea careia ne vorbea. Acestea presupun mai mult decat a te deplasa in zona respectiva si a bea in nestire, ci o experienta mai ampla, in care intra o anume savoir vivre pe care meleagurile romanesti (cele valcene in cazul de fata) o pot oferi fara doar si poate. Chiar daca aceste planuri sunt in faza incipienta (deocamdata sunt la nivelul unei crame boutique, cu o sala de degustare de 25 de locuri si o pensiune de 11 locuri) tot nu pot sa nu ma bucur ca initiativa privata (si inspirata) nu e o cauza pierduta in Romania.

O alta noutate, care, initial, nu dadea prea bine, a fost existanta unui singur soi de branza, situatie dezamorsata cu deja binecunoscuta maiestrie a lui Alin Sintimbrean de la DictionarCulinar.ro de a jongla cu asocierile gustative.

Astfel a rezultat combinatia care mi-a placut cel mai mult, aceea care a adus impreuna un vin Pelerin rose si o branza  de Horezu, presarata cu piper negru. O asociere de gusturi care si-a facut drum pana in cei mai adanci centri ai placerii senzoriale. Gustul racoros al vinului a compensat pe cel usor sarat al branzei, iar piperul a incununat colaborarea, lamurindu-ma pe deplin de ce aceasta mirodenie i-a convins pe marii exploratorii sa infrunte necunoscutul pentru a o obtine.

degustare3

Pentru amatorii de detalii bahice (Narcis, esti pe receptie?) vinul Pelerin rose pe care l-am savurat nu a fost obtinut din struguri rosii, ci din soiul Pinot Gris, culoarea fiind data de timpul mare de contact al pulpei cu pielita, timp specific tehnologiei de obtinere a vinurilor rosii.

Branza pe care am gustat-o era o faza intermediara (foarte tanara, nematurata inca) a celei pe care SC Five Continent o comercializeaza sub numele de Tierra de Valcea – fermented sheep cheese sau Horezu – branza fermentata. Sortii mi-au fost favorabili, asa ca am avut ocazia ca intimitatea salasului meu sa savurez si varianta fermentata, prilej cu care m-am lamurit si de ce a obtinut premiul Highly Commended Award la International Cheese Award Natwich in iulie 2015.

Si, asa cum cere uzanta, sintetizez senzatiile pricinuite prin cate un cuvant:

Pelerin Rose – racoare

Branza fermentata de Horezu – perenitate

Pelerin Rose + Branza fermentata de Horezu – relaxare

degustare2