E iunie, adică Ziua Copilului, așa că mă întorc la o superbă pictură de secolul XIX, în care mândria paternă e redată într-un mod care poate fi înțeles și peste veacuri.
Tabloul este găzduit de Muzeul Național de Artă al României din București și este intitulat convențional Portret de boier cu fetiță.
Nu se cunoaște numele autorului, iar datarea se face evident prin examinarea vestimentației, așa că putem conchide că este vorba despre mulții artiști plastici din perioada de tranziție dinspre epoca fanariotă și regulamentară spre cea modernă care își câștigau traiul furnizându-le celor avuți și de neam ceea ce azi s-ar realizat simplu cu un telefon – un selfie.
Lucrarea vădește calitățile și scăderile specifice pictorilor din acea perioadă – impecabila redare a veșmintelor, cu bogăția lor decorativă și cu efecte vizuale de profunzime, dar și caracterul rudimentar al chipurilor de copii.
Toate trec, însă, pe planul doi față de valoarea emoțională pe care o emană tabloul.
Gestul protector, vag autoritar, dar cert grijuliu al adultului este potențat de figura care exprimă mândrie.
Mama e numai una, dar și tata e numai unul.
Îmi imaginez că viitori pretendenți vor fi avut de îndurat o scenă similară cu aceea din Bad Boys 2.
Cine e tată de fată se regăsește în ea negreșit.
