Rafael Sanzio este pictorul Madonelor desăvârșite.
Figuri feminine de o frumusețe serafică si fără de prihană.
Dar ar mai avea ele același efect dacă n-at fi însoțite de coloritul armonios cu care le înveșmântează Rafael, care ia intensitatea culorilor lui Michelangelo și o îndulcește?
O expoziție temporară pe care am avut norocul să o văd la Muzeul de Arte Frumoase din Lille mi-a dezvăluit un răspuns surprinzător și înălțător.
Un răspicat da.
Inițiativa s-a concentrat asupra schițelor pregătitoare și a studiilor rămase de la Rafael.
Este vorba despre sumare figuri omenești, cele mai multe regăsindu-se mai mult sau mai puțin în aceeași formă în opere celebre, precum camerele de la Vatican.
Am spus „sumare”, însă acest termen nu trebuie citit ca un neajuns, ci ca un titlu de glorie.
Chiar dacă pentru artist fiecare dintre aceste desene era o ciornă, pentru noi e o operă de artă.
Am zăbovit mult în fața câtorva dintre aceste crochiuri, însă la niciunul mai mult ca la acesta.
Se pare că Gioconda nu este o emanație singulară, a talentului, minții și sensibilității lui Leonardo da Vinci.
Fiecare izvoditor de artă are o Mona Lisă a lui.
Aceasta a scăparat vremelnic în imaginația lui Rafael.
Eu, unul, sunt încântat și doar pentru atât.