Orice spectacol de la Filarmonica „Oltenia” Craiova este un veritabil festin muzical.
Meniul este diferit, dar strucura lui este, de obicei, aceeași:
O bucățică dintr-o lucrare foarte cunoscută ca antreu.
Un prim fel cu un gust intens, provenind de la un solist de marcă.
Felul principal, o simfonie suculentă ca o friptură din vită Kobe.
De data aceasta, însă, aranjamentul culinaro-sonor a fost diferit.
Am început prin a sorbi din supa primordială a meditației asupra condiției umane. Cu greu se poate găsi în universul atât de vast al muzicii clasice un îndemn mai potrivit la a reflecta asupra existenței decât “Aria pe coarda sol” din Suita pentru orchestra nr. 3 în Re major de Johann Sebastian Bach.
În continuare, Master Cheful Svilen Simeonov ne-a așternut în față Simfonia nr. 60 în Do major, „Il distratto”, adică o masă în stil indian, plină de boluri cu porții mici, dar variate și condimentate.
Creatorul rețetei, Joseph Haydn, ne-a propus chiar să gustăm din amarul unor dezacorduri instrumentale, relevându-ne astfel ce dar minunat pentru omenire sunt aceia care știu să aducă armonie în auditiv sau gustativ.
Cu toate cele petrecute până acum, orice meloman ar fi fost deja ghiftuit.
Dar ospățul ajunsese de-abia la jumătate.
În cea de-a doua parte, am fost supuși la un experiment senzorial aparte.
Am fost puși să degustăm din două combinații de ingrediente similare, dar asezonate diferit pe ici, pe colo, prin părțile esențiale.
Eu, unul, nu mă pot hotărî dacă mi-a plăcut mai mult buchetul de arome din Romanța nr. 1 pentru vioară si orchestră in Sol Major, Op. 40 sau cel din Romanța nr. 2 pentru vioară si orchestră in Fa Major, Op. 50.
Două lucruri știu cu certitudine, totuși:
Beethoven a fost un geniu.
Remus Azoiței este un magician al viorii.
Și tot el ne-a condus prin înmiresmata Introducere și Rondo Capriccioso în la minor, Op. 28 de Camille Saint-Saens, a cărei exuberanță mi-a adus aminte de modul cum simpaticul Jamie Oliver arunca în oală ingrediente pe care bunul simț le consideră antagonice, dar din care scotea ceva care telespectatorului îi lăsa gura apă, iar pe invitații lui cu ea căscată.
Orice merită un desert, iar noi l-am primit de la Remus Azoiței, sub forma a trei figurine de marțipan, întruchipându-i pe George Enescu, Vasile Filip și Johann Sebastian Bach.
Așa am fost îndopat la Filarmonica din Craiova, de unde am plecat plesnind de fericire.
Imaginile au fost surprinse de comeseanul meu Daniel Botea.