Cand am vrut sa scriu despre Eastern Promises, ma gaseam intr-o acuta criza de inspiratie, asa ca am adoptat un stil foarte prozaic:
Ce nu mi-a placut:
– Naomi Watts – nu tu rol, nu tu interpretare; face prea mult pe nobila speriata si ii iese prea putin.
– Vincent Cassel – de cum joaca nu ma iau, pentru n-am prea mari pretentii de la actorul asta; in schimb, m-a agasat tot filmul cu frizura lui nespalata, iar engleza vorbita cu accent rusesc de un francez e prea mult pentru mine.
La ce oscilez:
– regia – il apreciez pe David Cronenberg pentru ca stie ce vrea sa spuna si ii si reuseste in mare masura; are insa un je ne sais quoi greoi in stil, vizibil in Spider, A History of Violence si acum, in Eastern Promises; cred ca e incapatanarea de a nu fi spectaculos.
Ce mi-a placut:
– universul Mafiei ruse – nu stiu cat se apropie de realitate Eastern Promises si nici nu vreau sa stiu, pentru ca as fi deja mort; cu toate astea, duritatea si ritualurile pe care le-am contemplat in filmul lui Cronenberg ii fac pe goodfellas-ii lui Scorsese sa para niste baietasi cu acadele.
– Armin Muller-Stahl – un actor veteran, care demonstreaza ca, in spatele star-systemului, zac o groaza de talente prea putin cunoscute; desi nu face niciun gest care sa ateste violenta, in Eastern promises absoarbe cam 80% din cruzimea manifestata pe ecran; si asta doar cu privirea.
Ce m-a impresionat:
– Viggo Mortensen – de la talambul Aragorn, la durul si onestul calaret din Hidalgo mi s-a parut un progres; pana la ucigasul familist din A History of Violence mi s-a parut un salt consistent; dar in Eastern Promises e dincolo de cuvinte; data fiind si criza de inspiratie, mi-e greu sa ii descriu interpretarea; e, pur si simplu, un rus care vorbeste stalcit engleza, are niste super tatuaje pe corp, se bate formidabil si ascunde ceva.
Ce anume, nu va spun. Viggo Mortensen merita efortul sa ii vedeti filmul pana la capat.