Despre dragoste si alti ingeri

Acum ceva timp am facut o promisiune ca voi citi o carte de Jane Austen pana la finalul lui 2009. Daca ne referim strict la termenul limita, nu mi-am tinut-o, dar l-am depasit doar cu cateva zile.

Mi-am ales Persuasion, pentru ca avea reputatia unei carti scrise cu mai multa gravitate decat celelalte pe care le stiam. A fost o alegere foarte inspirata, pentru ca mi-a demonstrat ca plapanda si fragila scriitoare engleza a inteles mai multe despre sufletul omenesc, si cel feminin, in special, decat o fac condeierii contemporani care redau intorsaturi abracadabrante ale fluxului constiintei sau memoriei involuntare.

El si ea se simt atrasi unul de altul si par a fi sortiti unei casnicii. Numai ca averea si pozitia lui sociala nu sunt de invidiat, iar ea este destul de tanara, astfel ca asculta sfatul unei prietene mai in varsta si mai cerebrale, si ii respinge cererea in casatorie. Jignit, el pleaca si se consacra carierei, castiga avere si status social si, dupa ani, se intoarce in zona unde locuieste ea, devenind activ in mondenitatile specifice romanelor lui Jane Austen: vizite, serate, baluri.

Ea nu a incetat niciodata sa il iubeasca, iar paginile in care stanjeneala ei si pornirea de a evita situatiile penibile abia inabusa dorinta de a-l vedea si de a fi in preajma lui sunt de departe cele mai bune ale cartii. Lor li se adauga finetea, dublata de precizie, cu care Austen infatiseaza alte personaje, precum surorile ei, pline de ceea ce noi am numi fitze, un alunecos var curtenitor si exagerat de snobul ei tata.

Cea mai placuta senzatie pe care o provoaca aceasta carte este sa vezi ca, desi intre cei doi sunt indesate prejudecati, ratiuni, mandrii sau simtiri contradictorii, traseul relatiei lor curge inexorabil catre triumful dragostei. Cum sa nu te bucuri cand vezi ca oamenii au si puterea sa fie fericiti, nu numai sa se autodistruga?

Persuasion este o carte despre dragoste, scrisa cu dragoste, care merita citita cu dragoste.

Recenzie care participa timida la concursul BookMag.

3 Comentarii

  1. Frumoasa carte!Frumos articol!:)
    Mi-a placut foarte mult ideea cartii – aceea ca personajul principal este „persuaded” de o persoana din exterior: nu este fortata sau nu i se „aranjeaza” o casatorie, ci este „persuaded”(cuvantul are o rezonanta prea frumoasa in engleza, ca sa ii strict farmecul traducandu-l).Da, intr-adevar, modul in care protagonistii isi redescopera sentimentele unul pentru celalalt este foarte romantic. Ce ma fascineaza pe mine cel mai mult la cartile lui Austen este ca la ea o casatorie din dragoste este, cumva, filtrata si de ratiune. Fiecare din cuplurile ei celebre stiu de ce se iubesc.

    Reply

Lasa un comentariu.