Persistenta memoriei
Ca sa imi pun o mare parte a omenirii in cap, va spun ca, pentru mine, Salvador Dali nu este cel mai mare pictor suprarealist:). Dupa ce-am scapat de o ploaie de rosii stricate, va spun ca, de fapt, eu il consider mai mult un pictor al simbolurilor, decat unul care isi extrage esenta tablourilor din zvacnirile subconstientului. Simt la Dali o preocupare prea mare sa socheze si sa impresioneze.
Ce nu ii pot contesta insa spaniolului este faptul ca si reuseste. Persistenta memoriei nu e un tablou atat de incarcat precum altele ale pictorului. Pe mine ma farmeca insa indrazneala de a dilua lucruri materiale si a realiza astfel semnificatia: timpul atotputernic si-a gasit nasul in amintirile care dainuie. Dar si simt ceva angoasant vazand ca imaginatia cuiva a ajuns undeva unde eu nu m-am incumetat. Poate de-asta Dali e atat de adulat.
P.S. Abia astept sa vad cum il creioneaza Pacino pe acest geniu nebun.
Avand in vedere cum a inceput Dali pictura (imitatio) mi se pare normala aceasta impresie pe care Dali o imprima sau incearca sa o imprime privitorului, si mai ales asupra privitorului initiat. Pentru mine Dali este cel mai mare pictor suprarealist. Simbolurile daliene sunt atat de bine reprezentate si chiar te initiaza intr-o noua lume a Imaginatiei. Cred ca tablourile lui pot debloca cognitiv viscerele. Despre Persistenta memoriei… E inspirat, e simbolic, e suprareal-ireal, atemporal, meditativ etc.
Iuli, tu pe cine consideri ca fiind cel mai mare artist suprarealist…? si nu neaparat pictor.
Pacino jucandu-l pe Dali… Doua genii intr-unul… Ramane de vazut. 😀
In opinia mea, cel mai mare pictor suprarealist este Rene Magritte.
Un tablou cel putin la fel de expresiv, daca nu chiar mult mai expresiv este „Lebede reflectand elefanti”. Poate „privim pictura” intr-o zi la tine pe blog:P
ma gandeam eu ca Magritte e alegerea ta 🙂
intr-adevar, Dali ar fi facut orice ca sa socheze (imi amintesc acum povestea lui despre cum s-a aruncat de la etaj, in tinerete, pentru a atrage atentia colegilor sai. ehee, si muuulte altele)
desi m-a atras Dali si am citit cat mai mult despre el, trebuie sa recunosc ca niciuna dintre picturile sale nu va intrece Amantii lui Magritte. Magritte a reusit sa redea niste idei extraordinare prin simplitate, iar in asta il depaseste categoric pe nenea Salvador
Ma bucur ca o poetesa in cuget si simtiri precum esti tu e de acord cu mine, Anda:)!
Maria, voi reveni cu picturi ale lui Dali in mod sigur, dar pana atunci mai sunt o sumedenie de creatori formidabili pe care merita sa ii privim.
Cu siguranta:). Propun
‘niste” Gaugain(sper ca n-am gresit numele ca nu am mai stat sa google)si cu ocazia asta poate si niste recenzii la Paradisul de dupa Colt si la Luna si doi bani jumate. E o sugestie doar;)
„Cred ca tablourile lui pot debloca cognitiv viscerele.”, spune Victor mai sus…..acum inteleg de ce pe holurile facultatii mele(medicina) sunt numai tablouri ale lui Dali :p….suntem in stare de orice(medicii)pt a ne trata pacientii…..am auzit si de terapia prin muzica, prin culoare….sunt multe pe langa banalele interventii chirurgicale si nelipsitele medicamente 😛
Eu zic ca diferenta intre simboluri si zvacniri ale inconstientului exista doar daca simbolurile sunte alese constient. Altfel … simbolurile chiar sunt zvacniri alea inconstientului 🙂