Sa ma iertati daca in acest episod din The House of Oscars nu o sa scriu prea mult, pentru ca nu am ce. Nu sunt insensibil, nici semidoct, insa The Theory Of Everything nu m-a miscat mai deloc.
Este povestea alunecarii faimosului fizician Stephen Hawking dintre o stare de cvasi-sanatate fragila catre ipostaza in care il stim astazi si modul cum evolueaza relatia sa cu sotia, adica o suita de momente de abnegatie ale acesteia, dar si de scaderi perfect explicabile.
The Theory of Everything are ceva din A Beautiful Mind, adica relatia sot genial si chinuit si consoarta care indura cat poate, dar pierde la toate capitolele, cu exceptia unuia, poate.
Cred ca regia mult prea pretioasa e de vina pentru esecul acestui film in ceea ce ma priveste. Este apasata si agitata si insista peste masura pe cadre apropiate ale suferintei protagonistului. Nici scenariul nu e ocolit de vina, pentru ca amesteca elemente de viata domestica si teorii stiintifice deloc accesibile intr-un mod care descurajeaza angajamentul afectiv al privitorului.
Felicity Jones este corecta in rolul sotiei, dar nu se poate masura cu omoloaga Jennifer Connelly, pe cand Eddie Redmayne este o alternativa interesanta la magnificul rol al lui Russell Crowe, daca nu in sens absolut, atunci macar prin performata fizica admirabila de a sta chinuit in acel scaun cu rotile si de a-si concentra expresivitatea in mici variatii faciale.
E candidat cu oarece sanse pentru rol principal masculin, desi aud ca Michael Keaton e favorit acolo. Ramane sa vedem ce si cum.
Previously on The House of Oscars:
Ep. 1 – The Grand Budapest Hotel
Ep. 2 – Gone Girl
1 Comments