Adolescența este o perioadă complicată.

Structuri infantile și impulsuri mature coexistă într-o masă cerebrală în plină expansiune, dar dezorganizată.

Ce-i drept, nu toate trăirile adolescentine sunt atât de traumatizate, precum cele din De veghe de lanul de secară a lui J.D. Salinger.

Rebecca Stead se aventurează pe același teren și îndrăznesc să spun că fetița (sau fata, ca e deja mare?) de doisprezece ani care ne conduce prin povestea din Când mă vei întâlni e mai utilă ca ghid pentru părinți în a înțelege micile, dar importantele metamorfoze din mințișoarele (sau mințile, că sunt mari?) ale copiilor lor.

Liniștită și înțelegătoare din fire, Miranda are un simț de observație în ascensiune și descoperă tot felul de lucruri: lucruri care dispar, lucruri pe care le ascunzi, lucruri care lovesc cu piciorul, lucruri care lasă pete, lucruri care te urmăresc, lucruri pe care ni le dorim, lucruri care ustură, lucruri pe care nu le uiți și multe, multe altele.

Toate acestea, în timp ce se străduiește să navigheze complicata urzeală a unor trăiri diverse: acomodarea cu noul partener de viață al mamei ei, nedumerirea de a se vedea respinsă de fostul amic din copilărie (băiat), rivalități și afecțiuni cu colegele de școală, atracția intelectuală față de un băiat mai mare, bașca niște bilețele misterioase, care par a veni din viitor și care îi cer să procedeze în anumite moduri fără noimă.

Proza Rebeccăi Stead are o progresie impecabilă, o simplitate înșelătoare și un umor fin, ca zâmbetul abia schițat de pe buzele unei părinte care încearcă să rămână sever după ce ăla micu’ a făcut o boroboață simpatică.

Chiar și pentru atât, Când mă vei întâlni este o lectură plăcută și revelatoare.

Însă cititorul familiarizat cu unul dintre marile romane ale literaturii SF, A Wrinkle in Time al lui Madeleine L’Engle, îl va gusta pe deplin. Pentru el sau ea, micile teorii despre timp și paradoxurile lui, care par inițial că tulbură frumoasa relatare a transformării adolescentine, capătă sens și valoare emoțională spre final.

Cel mai frumos omagiu al unui scriitor către un predecesor care l-a influențat este să ia o poveste a acestuia și să plăsmuiască una proprie, apropiată, dar originală.

Când se vor întâlni, Rebecca Stead și Madeleine L’Engle vor avea ce să-și spună.

P.S. Mulțumesc celor de la librăria online Libris pentru niște lucruri care te mișcă.