Alcoolul este viața și viața e alcool

Din zori până-n noapte trăim în pericol.

Îți mulțumesc, Joahne, m-ai agasat rău în liceu cu versurile de la Paraziții, dar măcar uite, acum, la senectute, pot să le folosesc pe cele pe care mi le-ai vârât în cap fără voia mea.

Pericolul care îi pândește pe patru membri de sex masculin și vârsta a doua ai corpului profesoral al unei școli din Danemarca este plictisul, rutina, lipsa libidoului și alte cele.

Unul dintre ei are ideea spumoasă de a demara un proiect (controlat în mici detalii, firește), prin care fiecare dintre ei va consuma o cantitate limitată de alcool, în scopul monitorizării efectelor benefice în plan socio-pedagogic.

De aici pornește Druk (a.k.a. Încă una și mă duc), o peliculă care nu te îmbată cu umor, nici nu te pleoștește cu zădărnicia, ci le livrează într-un cocktail shaken, not stirred.

Ca un bețiv veritabil, producția dirijată și co-semnată de Thomas Vinterberg (autor și al gravului Jagten) se balansează permanent între a promova și înfiera băutura, dar nu cade niciodată într-o extremă. Această echilibristică strălucită face uitate scăpările regizorale, precum imagini zdruncinate sau prim-planuri de chipuri omenești, pe care mai că nu ți le bagă pe gât, precum berea aia pe care colegu’ deja matol ți-o împinge în mână la petrecerea corporatistă de final de an și început de analiză KPI.

In vino veritas, așa că o să recunosc că și eu, în locul regizorului, m-aș folosi de astfel de cadre apropiate, dacă l-aș avea la dispoziție pe Mads Mikkelsen, al cărui chip frumos în sens sublim, nu neapărat absolut, este îmbogățit de o tehnică expresivă reținută, dar eficientă.

Merită menționat că, deși îi este alocată cea mai complexă partitură și are cel mai mult timp de ecran la dispoziție, nu îi umbrește pe ortacii din cvartetul de sugative experimentale.

Fiecare dintre ei are momente de zenit și de nadir bahic și fiecare dintre noi are astfel prilejul de a-și vedea deșteptată memoria care înmagazinează astfel de situații în care ne-am găsit cândva.

Asta dacă nu cumva erați prea praf să vă mai aduceți aminte ceva.

Druk e dat drept favorit la Oscarul pentru film internațional (așa-i spune acum filmului străin, corectitudinea politică, bat-o vina), cu o condiție – ca mult lăudatul Minari să fie plasat în cursa cea mare.

Om vedea ce-o mai fi, iar până atunci vă las cu un banc pentru că, vorba ceea, mâncarea-i fudulie, băutura-i temelie:

Un cetățean cu probleme cu ficatul se duce la doctor. Acesta îi spune:

– De acum încolo, nu ai voie să bei decât un pahar pe zi!

După câteva luni, cetățeanul revine la doctor cu ficatul și mai ferfeniță ca înainte. Doctor îl apostrofează:

– Nu ți-am spus, măi omule, că n-ai voie decât un pahar pe zi?

– Ba da, domn doctor, dar eu, după ce beau un pahar, sunt alt om, iar omul ăla n-are și el dreptul la un pahar?

1 Comments

Leave a Comment.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.