Credinta e grea

the return1Acum ca toata lumea a sarit cu gura pe Putin, exista riscul ca multi sa respinga tot ce vine din Rusia, fapt care ar fi o cadere in pacat la fel de mare precum caracterul belicos al persoanei in cauza.

Aceasta tendinta rusofoba va poate aduce in situatia sa treceti cu vederea Vozvrashchenie, o pelicula formidabila regizata de Andrey Zvyagintsev, care poate opera din punct de vedere semantic pe mai multe straturi, in functie de cat de atenti, familiarizati cu arta sau inclinati spre spiritualitate sunteti.

Doi frati despartiti de cativa ani ca varsta isi vad universul zdruncinat cand tatal lor, disparut din peisaj de ceva vreme, reapare pe nepusa masa si ii ia intr-o calatorie, fara sa le spune prea multe, nici lor, nici mamei lor, a carei pasivitate in aceasta situatie neobisnuita, fara doar si poate, intriga inca dintru inceput.

Tatal (Konstantin Lavronenko) este un om aspru, cu o atitudine spartana fata de sine si fata de fii si, daca are parte de ascultare aproape neconditionata din partea celui mare (Vladimir Garin), se confrunta cu impotrivirea coltoasa a celui mic (Ivan Dobronravov). Ce se intampla mai departe nu va spun, pentru ca, si daca sunteti lipsiti de orice fel de aplecare spre reflectie sau estetic, tot va va cuprinde curiozitatea fata de motivele care il mana pe adult in aceasta misterioasa calatorie.

Imediat sub acest nivel se afla cel al relatiei dintre parinti si copii, care sunt un amalgam de cruzime, moft, incredere si rabdare. Privind filmul din aceasta perspectiva, nu poti sa nu fi impresionat de expresivitatea perfect controlata a interpretarilor care, in cazul copiilor, mai ales, e deosebita prin caracterul lor compact, specific oamenilor mari.

the return2

Daca spre inceputul filmului ati remarcat o anume imagine si daca stiti o anume pictura, atunci, spre final, Vozvrashchenie isi dezvaluie si o latura spirituala, religioasa aproape. Credinta e grea, iti cere sa faci eforturi, sa suferi, cateodata fara sa stii despre ce. Dar ce singuri si neajutorati, ce apatici si pierduti suntem fara ea!

Ajuns in acest punct, s-ar parea ca i-am pierdut de musterii pe cei care se proclama atei cu toata strasnicia de care sunt in stare. Chiar si pentru ei, Vozvrashchenie are ceva de oferit: muzica subtila, care te incanta si nelinisteste discret, ca si cum ar face sa tremure usor o coarda interioara, si imaginile impecabil construite, care, iti patrund, prin intermediul ochiului, direct in suflet.

the return3

Leave a Comment.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.