De Spy Game ma leaga numai amintiri placute:

– persoana care mi l-a recomandat si modul cum a facut-o;

– sala de cinema plina;

– fiorul dat de muzica asiatica de debut, care se insinueaza inca dinainte de aparitia primelor cadre;

– dramatismul scenei care deschide filmul;

– modul cum isi face Robert Redford intrarea;

– inteligenta, umorul si caracterul antrenant ale actiunii;

– scena cu fereastra;

– flashback-urile foarte reusite;

– scena din elicopter;

– modul cum isi face Robert Redford iesirea;

– incantarea tuturor spectatorilor la final.

Dincolo de toate acestea, retrospectiv, Spy Game  imi apare ca un film remarcabil prin faptul ca ii reuneste pe doi mari blonzi ai cinematografiei, doi actori talentati din generatii diferite, carora alura de sex-simbol nu le-a daunat, ci dimpotriva. Intre Robert Redford si Brad Pitt se stabileste o relatie de maestru-ucenic care evolueaza foarte natural pe parcursul filmului si care culmineaza emotionant la final.

Divertismentul poate uneori atinge culmi sublime.