Când spui fistic, spui Orient și povești.

Această plantă pretențioasă, dar și generoasă, are o istorie care se apropie de zorii omenirii, pentru că provine din leagănul civilizației, zona care corespunde Irakului de astăzi.

Spune chiar că, nevoit să părăsească Grădina Edenului din motivele pe care le știm, fisticul a fost printre puține lucruri pe care Adam a putut să le ia în grabă.

Sau poate că era chitit să o facă oricum.

Se mai spune că acele Grădini Suspendate din Babilon, una dintre Minunile Lumii Antice, avea și arbuști de fistic, pentru că Nabuconodosor era chitit să îi facă poftele multiubitei sale soții, năzuroasa Semiramida.

Se mai spune și că însăși regina din Saba, cea care i-a dat de furcă înțeleptului Solomon, a decretat că fisticul e rezervat doar celor de sânge regal, așa că oricare muritor de rând care îndrăznea să îl crească pentru sine.

Cum spuneam, fisticul e materie primă și catalizator pentru poveși.

Pe vremuri, poveștile se transmiteau oral, așa că nu pot decât să îmi închipui cum ascultătorii desfăceau fistic și se lăsau purtați pe aripile imaginației de un rapsod iscusit.

În zilele noastre, însă, ne luăm poveștile din cărți, a le parcurge și a savura fistic în același timp nu mai e atât de comod, nu?

Ne vine însă, în ajutor crema de fistic de la Sunday Bites, care îndulcește și ușurează lectura.

Numele pe care și l-au ales acești întreprinzători români, care cu râvnă aduc delicii românilor prin mijloace proprii, e elocvent.

Într-o duminică liniștită, când viața agitată îți permite să te apleci asupra poveștilor, îți oferă un companion savuros.

Iar pentru că poveștile au nevoie de mai multe personaje, am întovărășit crema de fistic de la Sunday Bites cu alte daruri ale naturii și ale ingeniozității umane, precum mierea sau nucile noastre neaoșe.

Și-am încălecat pe-o șa și-am gustat crema de fistic așa!