Tehnologia digitală ne înconjoară.

Nu doar că este tot mai prezentă în jurul nostru, dar ne și împresoară simțurile și conștiința, ajungând în unele cazuri să se înstăpânească asupra lor.

Nu e de mirare că a ajuns deja mediu și nu numai subiect pentru ficțiune, cum sunt, de pildă, excelentele filme Searching și Missing.

Simulacra este un joc pe calculator care care merge în aceeași direcție, calcând pe urmele excelentului predecesor Her Story.

Tu, protagonist nevăzut, primești un smartphone al unei tinere pe nume Anna, care pare a fi dispărut, dar care, în mod bizar, pare a fi încă activă pe diverse rețele sociale.

Interacționând cu diverși cunoscuți ai ei, mergi pe firul unei investigații care relevă o parabolă sinistră care materializează tot eșafodajul de idei doct construit de Mihnea Măruță în Identitatea virtuală.

Mai multe nu vă spun, pentru a nu știrbi din atmosfera și tensiunea hitchcockiene ale jocului, meșteșugit induse, atât prin narațiune, cât și prin niște efecte audio-vizuale care m-au făcut să tresar nu o dată.

Cert este că realizatorii (Kaigan Games), construiesc un captivant angrenaj care te provoacă să exploatezi diverse funcționalități ale telefonului, fictive, dar foarte sugestive, precum email-ul, browser-ul, vlog-ul, un fel de Whatsapp, un fel de Tinder sau un fel Twitter (nu-i zic cum vrea Elon Musk nici picat cu ceară).

Simulacra îți solicită neuronii, adică atenția și deducția, nu foarte mult (deși m-a doborât puzzle-ul numărului de telefon al influenceritzei), astfel încât să te lase să aprecizi coerența producției și să savurezi micile detalii, cum ar fi veridicitatea discuțiilor pe bază de mesaje-text, care conțin și inevitabilele greșeli pe care le facem cu toții în goana tastării.

Ai de ales diverse variante de dialog, iar acțiunile din timpul jocului, mai ales cele care vizează identitatea pe care ți-o asumi, conduc către un deznodământ sau altul, niciunul ușor de digerat.

Disponibil pe site-ul gog.com la un preț echivalent cu al unui bilet la film, Simulacra are deja două continuări, pe care îmi dă ghes pârdalnica de curiozitate să le încerc.

Știu că astfel mă înrobesc și mai mult tehnologiei, dar nu pot să rezist unei povești bine spuse, care mă și ține în mijlocul ei.

Și, cine știe, poate vreodată sunt în vreo situație similară, așa că e nevoie să fi fost antrenat, nu?