Mozaic de Festival Shakespeare 2026

Parada și dansul haotic controlat al actorilor din Titus Andronic: Renăscut al regizorului japonez Ryunosuke Kimura.

Corpul uman ca masă fluidă în Romeo și Julieta a lui Saburo Teshigahara și Rihoko Sato.

Macbeth Mut, amuzant, dar tot tragic. Paradoxal, dar chiar așa a fost.

Ha*l*t ucrainean, artă sacrificată pe altarul războiului.

Phillippe Nicaud, cântând balade rock, dar și hip-hop în Macbethul său, căci e al său fără doar și poate.

Martyn Jacques, Budi Butenop, Adrian Stout. Cine? Cum cine?! THE TIGER FUCKING LILLIES.

Îmblânzirea scorpiei a italienilor pusă în scenă drept Commedia dell’arte. Molto bene!

Doi tineri din Verona al lui Declan Donnellan, adică Shakespeare în mișcare.

King John, piesă aproape uitată a Bardului, care acum a fost cea mai tare din tot Festival Shakespeare, ediția 2026!

Românismele de tot hazul strecurate în Comedia erorilor a Sânziana Stoican de la Teatrul Nottara.

Venus & Adonis al imensului Greg Doran, o M-I-N-U-N-Ă-Ț-I-E spectacol de păpuși pentru cei mari, ca să facă de-ăia mici.

Cântecele din Richard III al celor de la Teatrul Gesher din Israel, în regia lui Itay Tiran.

Takashi Yoshida, DJ-ul cel meseriaș din Titus Andronic: Renăscut.

Erotismul stilat și tensiunea palpabilă din Venus & Adonis al lui Greg Doran.

Doi tineri din Verona al lui Declan Donnellan curățat de exact elementul ăla care face piesa controversată, astfel încât rezultatul este o telenovelă deșteaptă și agreabilă.

Banchetul de rău augur din Macbeth al lui Phillippe Nicaud, în care noi, spectatorii, am fost invitați.

Pârcalabul din Angers (Jeff Smith) din King John, vorbind cu accent de american votant de Trump.

Monolog de pe front în Ha*l*t ucrainean (real sau regizat, nu mai contează, a fost tulburător).

Victoria Vasquez drept Bianca din Îmblânzirea scorpiei italienești, care e drăcoasă în stil subtil și mai și cântă.

Momentul umbrelor care îl bântuie pe tiran în Richard III israelian.

Clarobscurul desăvârșit care îi pune în valoare pe Saburo Teshigahara și Rihoko Sato din Romeo și Julieta.

Dedicarea fizică a Laviniei din Titus Andronic: Renăscut, după ce este supusă oribilelor suplicii.

Cum alegi un număr muzical tare din The Tiger Lillies într-un cântec Macbeth? La întâmplare.

Durerea de mamă e numai una, așa cum ne arată Constance (Jessica Boone) din King John.

Recuzita ingenioasă din Macbeth Mut.

Expresivitatea și ingeniozitatea Mariei-Hélène Bélanger Dumas și a lui Jérémie Francoeur din Macbeth Mut.

Cooptarea publicului în ipocritul moment care îl aduce pe tron pe Richard III în piesa israeliană eponimă.

Condiția fizică de invidiat a ducelui (Jorge Basanta) din Doi tineri din Verona al lui Declan Donnellan.

Laura Vasiliu (Găbița din 4, 3, 2 al lui Mungiu, PRIMA noastră Palmă de Aur) în Comedia erorilor de la Nottara, stropindu-i pe tuturor cu apă sfințită și îndemnând la „Răbdare! Răbdare! Răbdare! Răbdare! Răbdare! Răbdare!”.

Ventiloarele devenind elicoptere funeste în Richard III israelian.

Dinamica dracească a lui Chiron și Demetrius, fiii Tamorei din Titus Andronic: Renăscut.

Ha*l*t ucrainean, o imensă transpunere a monologului lui Hamlet.

Privilegiul de a urmări un artist autentic de teatru Noh – Tsunao Yamai – într-o secvență aparte din Titus Andronic: Renăscut, în care o are alături pe Lavinia interpretată de Fuka Haruna, iar pe fundal Boleroul lui Ravel, mixat de DJ-ul cel meseriaș.

Ana Radu, exasperată și exasperantă în cel mai bun mod cu putință ca Adriana din Comedia Erorilor de la Nottara.

Asasinul (Shlomi Bertonov) din Richard III israelian, cântând în timp ce își derula cu precizie sângeroasele misiuni.

Lucențio (Gabrielle Tondelli) din Îmblânzirea scorpiei italienești, semănând izbitor cu Francesco Totti (Che giocatore!), inclusiv la fi nițel mai încet la minte.

Modul deloc ostentativ, dar elocvent prin care Jim Johnson introduce manierisme verbale și gestuale de-ale lui Trump în al său rege Ioan din piesa eponimă.

Tema muzicală a lui Hans Zimmer din Interstellar exploată cu maxim efect emoțional în Romeo și Julieta cu Saburo Teshigahara și Rihoko Sato.

Adrian Nicolae (Klau din Klaus și Barroso), în mare vervă dualist-hilară în Comedia erorilor de la Nottara, secondat cu brio de Tudor Cucu Dumitrescu, la rându-i la dublu.

O participantă la festival, cu vădite origini arabe, șuiera din degete de mai mare dragul la finalul spectacolului Romeo si Julieta al extraordinarilor Saburo Teshigahara și Rihoko Sato.

„The time is out of joint”, transpus în mod puțin spus original în Ha*l*t ucrainean.

Serenada cântată de Proteus și Thurio Silvei în Doi tineri din Verona al lui Declan Donnellan.

Modul strălucit în care regia lui Guy Roberts și scenografia lui Jon Savage fac din piesa greoaie King John un spectacol modern, adaptat civilizației spectacolului și al televiziunii.

Aaron (Jirozaki Tategata) din Titus Andronic: Renăscut, diabolic și si cu o atingere hermafrodită.

Muzică electronică neliniștitoare, în momentele când Macbeth al lui Phillippe Nicaud se pregătea să comită crima cea dintâi.

„Mascalzone” și „figlio di puttana” în Îmblânzirea scorpiei italienești, si, si.

Momentul muzical sublim din Ha*l*t ucrainean.

Moartea, cu brațele ei primitoare, din Venus & Adonis al lui Greg Doran.

Mama de bătaie din final din Doi tineri din Verona al lui Declan Donnellan.

Tamora (Miki Makii) din Titus Andronic: Renăscut – perfidă, expresivă, senzuală.

Phillipe Nicaud, cea mai tare vrăjitoare din Macbeth pe care am văzut-o vreodată.

Expresivitatea și umorul emanat de jocul păpușilor din Venus & Adonis al lui Greg Doran (cinste mânuitorilor lor!).

Interpretrările magnifice ale întregii distribuții din King John a Prague Shakespeare Company.

Dă-urile și pă-urile din Comedia erorilor de la Nottara, culminând cu acel cutremurător „M-a lezat dă moarte!”.

Viețile de familie din Macbeth Mut.

Proteus (Alfredo Noval) din Doi tineri din Verona al lui Declan Donnellan, mare aburitor, mare gagicar, dar cu o vervă actoricească irezistibilă.

Româna pronunțată cu accent japonez în Titus Andronic: Renăscut.

Francesco Rossi drept Grumio (și i-am mai întruchipat și pe Hortensio, Grumio și pe o văduvă cu aceeași energie frenetică) din Îmblânzirea scorpiei italienenști, țopăind de mama focului și strigând: Padova, Padova, Padova! Da, și eu am fost la fel de încântat să ajung acolo.

Modul haios cum Crab, câinele unic în dramaturgia lui Shakespeare, își găsește locul în Doi tineri din Verona al lui Declan Donnellan.

Podcastul Long Live the Basterds din King John a Prague Shakespeare Company. Minunat, pur și simplu minunat!

Cuțitul și chitara conlucrând la un final metaforic al Macbethului lui Phillipe Nicaud.

Tentativa de a explica de unde vine violența excesivă din Titus Andronic: Renăscut cel nipon.

Blanche (Genevieve Gionet) din King John, câștigătoarea concursului Miss Shakespeare 2026.

Doi tineri din Verona al lui Declan Donnellan, vorbit spaniolește, adică pe sistem turbo, adică antrenant de tot.

La The Tiger Lillies într-un cântec Macbeth, imagini întrezărite din Kumonoso Jo al lui Akira Kurosawa pe fundal.

În Venus & Adonis al lui Greg Doran am avut privilegiul neasemuit de a-l urmări recitând divin pe Simon Russel Beale, pe care l-am putut vedea în The Outfit, The Death of Stalin sau chiar în Hamletul lui Kenneth Branagh.

Fanfaronada și cocoșeala și gâlceava din Îmblânzirea scorpiei redate italienește, adică dalla loro madre.

Evgenia Dodina în Richard III israelian, adunând straturi de infamie și schimbând din ebraică pe rusește în momentele de maxim complot lăuntric.

Ha*l*t și modul cum estompa linia fină dintre ficțiune și realitate, dintre actori și indivizi.

Cei trei de la The Tiger Lillies drept vrăjitoarele din Macbeth. Cum ar zice însuși Bardul: Fuck yeah!

Modul cum Richard III israelian ne arată că dictatorii nu se fac singuri, ci sunt ajutați de o cohortă de oportuniști, stupizi și lași.

Oleksandr Sokolov, Iryna Tkachenko, Maryna Klimova, Olena Bushevska, Dmytro Oliynyk, Oleh Stefan, Volodymyr Kravchuk – distribuția din Ha*l*t cel ucrainean, de o calitate actoricească rarisimă în deja mulții ani de când vin la Festivalul Shakespeare.

Dubla nuntă și atmosfera sărbătorească din Titus Andronic: Renăscut, când, contrar uzanțelor, noi, spectatorii, am fost îndemnați să facem poze (a mea e mai jos).

Chitară pe post de lăută din Venus & Adonis al lui Greg Doran.

Theremin în The Tiger Lillies într-un cântec Macbeth. În caz că nu rămăsesem deja cu gura căscată.

Coloana sonoră din Macbeth Mut.

Privilegiul de a-i vedea pe viu pe Saburo Teshigahara și Rihoko Sato din Romeo și Julieta, care ne demonstrează că vârsta nu e decât un număr căruia nu trebuie să i ne supunem.

„Ce pana mea!” în The Tiger Lillies într-un cântec Macbeth. Atenuată de la știm noi ce.

Imaginea de mai jos, care îmi spune că Festivalul Shakespeare din Craiova va dăinui.

Iar asta îmi dă speranță.

True hope is swift, and flies with swallow’s wings; Kings it makes gods, and meaner creatures kings. (William Shakespeare, Richard III)

Credit foto: Craiova International Shakespeare Festival, Alexandra Daniela Ilie, Daniela Firescu, Maria Cristina Bosoteanu.

Leave a Comment.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.