Acum nu mult timp am parcurs o expoziție a artistei Miriam Cahn.

Estetica ei este schematică, foarte puternică din punct de vedere cromatic și militantă.

În ciuda formelor diluate, arta ei vorbește despre traumele feminității, despre șocul nașterii, despre agresiuni și despre nenumăratele zbateri corticale.

Însă, strecurate între diverse și tulburătoare siluete vag omenești, am distins și câteva tablouri de copaci, realizate în același stil fovist și parțial abstractizat.

Era ca și cum Miriam Cahn însăși recunoștea că natura e un vremelnic refugiu din calea rănilor existenței.