Acest tablou al lui Rembrandt se intitulează Cărturar în camera de studiu, se găsește în Galeria de Artă Națională din Praga și în el se bat două proverbe românești.
Unul e Ai carte, ai parte. Figura mândră a personajului e dincolo de mulțumirea de sine a celui care se bucură de învățătură. E trufia celui care a ajuns pe o treaptă superioară a ierarhiei sociale sau vrea să proiecteze impresia asta.
Celălalt e Haina nu îl face pe om. Ba da, îl face, iar asta ne arată Rembrandt printr-un simplă ecuație a suprafeței picturii. Haina aceea ocupă mai mult spațiu decât chipul, cușma sau instrumentele de lucru ale cărturarului.
Îi prilejuiește artistului o veritabilă demonstrație de forță, reconstituind bidimensional textura pufoasă (pe care o simțim aievea) a blănii și jocul luminii care o ajunge.
Să fi fost asta încă o ironie a lui Rembrandt față de comanditar?
Sau pur și simplu aplecarea lui pentru joacă, aceeași care i-a înfuriat pe cei care îl plătiseră pentru Rondul de noapte?
Nu știu, dar rezultatul e superb.
