Să redescoperim Bizanțul

Ca foști profesori, chiar dacă nu de istorie, și ca membri ai unei generații care s-a ținut de carte, părinții mei au habar de cele mai multe evenimente și personaje marcante ale evoluției omenirii.

Cu toate acestea, povestea Imperiului Bizantin, care, să nu uităm, a dăinuit aproape o mie de ani, le este aproape necunoscută.

O explicație ar fi că istoriografia sovietică a vrut să minimalizeze rolul acestei puteri, care, deseori, i-a cam pus cu botul pe labe pe slavi. Sau poate că rolul esențial jucat de religie în cadrul acestei civilizații să nu fi fost pe placul ideologiei marxiste.

Cert este că, față de importanța pe care a avut-o pentru această parte a Europei din care facem și noi parte, Bizanțul este prea puțin cunoscut, așa că am demarat o campanie micuță, dar, sper eu, eficientă, de a-l readuce în atenția publicului larg.

Și, așa cum Hagia Sophia, prin statura-i grandioasă și muzica sferelor care îi compun arhitectura, domină orice realizare materială a imperiului a cărui inimă a fost Constantinopolul, când începem orice discuție pe acest subiect, pornim de la monumentala lucrare a lui A. A. Vasiliev – Istoria Imperiului Bizantin.

Nu e nevoie să fii expert în domeniu, încât să îți dai seama de amploarea și importanța acestui volum. E suficient să îl ții în mână, să îi simți aura de tom mustind de cunoaștere, și să îi parcurgi cuprinsul, căci și numai atât și deja ai un tablou general coerent al prefacerilor și zbaterilor Bizanțului.

Pentru cei slabi de inimă, nu recomand consultarea secțiunii dedicate bibliografiei, este copleșitoare.

A. A. Vasiliev are o imensă capacitate de sinteză, astfel că, sub cupola cărții, asemănătoare capodoperei care tronează deasupra Hagiei Sophia, își găsesc locul aspecte politice, militare, religioase, sociale, culturale, precum și mici detalii care dovedesc că autorul nu a văzut istoria ca pe ceva mecanic și determinist, ci și ca pe o complicată urzeală a patimilor omenești.

Evident, Istoria Imperiului Bizantin nu se poate citi de la un cap la altul, ca un roman. Cea mai lucidă abordare este să mergi direct la perioada sau tematica de interes, așa cum am procedat eu însumi în privința celei iconoclaste, astfel că, aflându-mă în Hagia Irene, singurul edificiu de cult bizantin pe care otomanii nu l-au transformat în moschee, acest mozaic, care înfățișează o cruce misterios de simplă, mi-a dezvăluit întreaga dramă a conflictului ideologic și chiar mediatic care a zdruncinat Bizanțul în secolele VIII-IX.

Dar de ce să ne intereseze lumea aceasta moartă de mult?

O întrebare legitimă, la care vă răspund cu imagini pentru care n-a fost nevoie să călătoresc peste mări și țări, pentru că le am foarte aproape, în orașul meu, Craiova, mai precis în Biserica purtând hramul Sfântului Nicolae (cunoscută și drept Belivacă, după numele unuia dintre ctitori).

Ca o primă dovadă, uitați-vă la crucea pe care acest personaj sanctificat o are în mână – este crucea specifică Bizanțului, fapt pe care îl putem verifica în diverse moduri, inclusiv prin recursul la jocul pe calculator Medieval: Total War, cu extraordinara-i grijă pentru detalii.

Apoi, vedem chiar cum Imperiul Bizantin a fost continuatorul, în multe privințe, al tradițiilor Romei antice; acești doi sfinți, Gheorghe și Pricopie, au fost la origini soldați romani, care purtau pe armuri sau scuturi figuri mitologice, precum cea a Medusei, pe care le regăsim la ambele personaje din imagine.

După ce a Hagia Sophia a redevenit moschee, o parte din mozaicurile bizantine nu mai sunt ușor accesibile publicului. Cu toate acestea, în spatele acestor văluri, putem întrezări imaginea Fecioarei Maria, pe care o regăsim, la fel de maiestuoasă, și în Biserica Sfântul Nicolae (Belivacă).

Și, ca o ultimă dovadă a persistenței culturii bizantine în zilele noastre, de aici și utilitatea redescoperirii ei, vizibila paralelă între imaginile lui Iisus Pantocrator din Hagia Sophia și edificiul craiovean.

Bizanț după Bizanț, spunea Nicolae Iorga.

Bizanț în căutare de Bizanț, am spune noi.

P.S. Mulțumesc celor de la librăria online Libris pentru că mi-a așternut în față cărarea către universul fascinant al unei civilizații apuse, dar nu dispărute.

Leave a Comment.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.