Iartă-mă, Toni Morrison!

Aţi simţi vreodată durerea de a constata ce importantă era o persoană pentru voi, de-abia după ce a plecat pentru totdeauna?

Eu da şi mărturisesc că nu credeam să trăiesc asta şi din punct de vedere literar, însă s-a întâmplat.

La scurt timp după ce a murit Toni Morrison, laureată a Premiului Nobel pentru Literatură, mi-am adus aminte că aveam la dispoziţie cel mai cunoscut roman al său, Beloved.

Dincolo de incredibila profunzime psihologică şi meşteşugitul mozaic narativ, cartea te poartă în resorturile cele mai intime ale traumelor colective şi individuale la care au fost condamnaţi membrii populaţiei de culoare din SUA în perioada sclaviei într-un mod care depăşeşte mult prea lăudatul 12 Years a Slave de zece ori la puterea a zecea.

Am simţit o tristeţe cumplită, o revoltă surdă, o deznădejde pe care cred că am şi somatizat-o, însă, cea mai puternică a fost părerea de rău că nu am apucat să aduc acest prinos unei mari scriitoare, când încă mai era în viaţă.

Nu mai zăboviţi, spuneţi-le celor care înseamnă ceva pentru voi ce e de spus, până nu e prea târziu.

Iartă-mă, Toni Morrison!

Pasi catre intelepciune

Mi-e greu sa descriu trairile intelectuale pe care mi le-au provocat scrierile lui S.Y. Agnon.

Exista motive obiective pentru aceasta.

Talcul tuturor faptelor (pe care am primit-o prin bunavointa celor de la libmag.ro) este o colectie de povestiri hasidice ale unui autor laureat cu Premiul Nobel pentru Literatura tocmai pentru ca a reinviat un fel de a scrie care pare rezervat doar celor initiati.

Initiati in detaliile culturii ebraice (iar aici eu doar zgarii suprafata) si initiati in provocarile literaturii care nu e divertisment si nici educatie facila, ci o taina pe care o deslusesti dupa un proces pe care insusi autorul il descrie in mod desavarsit:

Prima oara omul citeste si pricepe. A doua oara citeste si se minuneaza. Ma amageam cand imi inchipuiam ca pricep, fiindca, de fapt, nu pricepeam o iota, nimic. A treia oara pricepe si nu pricepe, a patra oara pricepe ce nu pricepuse si nu intelege ce intelesese si tot asa de fiecare data. Si daca se osteneste mult si o ia de la capat de multe ori pana cand uita de cate ori a luat-o de la capat, si mai are si ajutorul lui Dumnezeu, atunci incepe sa priceapa. Si asta e inceputul intelepciunii.

Nu stiu cum va simtiti voi dupa lectura acestui citat, dar eu gasesc ca e cazul sa fiu umil, chiar si daca ma consider un cititor experimentat.

Ce am impresia ca am inteles este o inversare interesanta a modului de a extrage informatii si idei din naratiunile lui S.Y. Agnon. Daca, de obicei, citesti o naratiune care are o actiune anume si din desfasurarea ei extrapolezi anumite invataminte, Talcul tuturor faptelor propune o lectura consistent filosofica si metafizica, din care transpar crampeie de viata dintr-un dintr-un univers aparte, pentru mine, ca roman in Anul Centenarului, cel mai de impact regasindu-se in povestea care se desfasoara intr-un Iasi de demult, efigia unui spatiu multicultural, din pacate disparut intre timp, din acelasi filon cu acela care ne-a oferit o comedie spumoasa precum Tache, Ianche si Cadîr.

Sper ca Romania sa redevina acest spatiu al tolerantei si cosmopolitismului, iar un simplu pas spre acest deziderat este lectura unei carti precum Talcul tuturor faptelor.