Pe urme de Oscar (6) – In spatele ecranelor

steve jobs1

Steve Jobs n-are decat doua nominalizari, dar importante, si ar mai fi meritat inca vreo trei la alte categorii semnificative, asa ca nu ma sfiesc sa il pun in rand cu celelalte pelicule mai titrate de anul acesta.

Este povestea personajului eponim, dar spusa intr-un mod inedit, care evita capcana unei biografii liniare, utilizand o narativitate discontinua si dinamica.

Aceasta umila atitudine fata de imposibilitatea de a rezuma viata unui om (cu atat mai putin a unuia remarcabil ca Steve Jobs) ii prilejuieste scenaristului Aaron Sorkin o creatie excelenta (aidoma celei din The Social Network), care foloseste tehnologia doar ca pretext pentru un studiu de caz a la Citizen Kane, in care protagonistul se dezvaluie prin interactiuni, marcate de evolutii si sinusoide, cu diverse personaje semnificative din viata sa. Jobs isi respinge fiica, apoi o indrageste, cu unul dintre sefii se intelege, se cearta, se impaca si enumerarea ar putea continua pana la a va povesti tot filmul.

steve jobs2

Concluzia acestei bucati de articol: o sa fiu exigent rau cu toate filmele care au nominalizari la scenariu adaptat, pentru ca l-as fi vrut neaparat pe Aaron Sorkin acolo.

Toata tesatura de interactiuni umane este orchestrata cu exuberanta de Danny Boyle, ajutat de un montaj alert (care ar fi meritat nominalizat oricand si oricum in dauna pacatosului de Star Wars cel nou) care reda sugestiv cele trei lansari de produse, momente cadru pentr urzeala dramaturgica imaginata de Sorkin. In orice alt an, omul care ne-a oferit Slumdog Millionaire s-ar fi regasit printre nominalizatii la regie, insa acum e bataie mare acolo si locuri putine.

Dintre toate relatiile lui Steve Jobs cu ceilalti, cea cu asistenta sa, interpretata de Kate Winslet (concurenta la rol secundar) e cea mai consistenta. E singura care i se opune, care il impinge sa fie mai decent, insa il si admira, intelege si i se supune cand e cazul. De obicei, actorul/actrita din rol secundar contureaza un personaj schematic, dar atractiv prin ceva anume, cum e cazul lui Jack Rylance in Bridge of Spies. Nu i se aplica si foarte talentatei Kate, pe care o vad favorita la categoria ei.

steve jobs3

Sa nu ma intelegeti gresit, vreau din tot sufletul ca Leo sa ia Oscarul, insa Michael Fassbender este entuziasmant in rolul lui Steve Jobs. Au fost carcoteli pe seama faptului ca nu seamana fizic cu acela pe care vrea sa-l intruchipeze, insa le demonteze eu raspicat spunand: n-are nicio importanta. Ce face actorul este creatie, este un personaj complex, inteligent, arogant, incapatanat, artist pana in varful unghiilor, lipsit de scrupule, dar si omenos uneori. E respingator in multe momente, insa te captiveaza si, poate cea mai mare calitate a lui Michael Fassbender e ca il reda ca si cum s-ar inmuia odata cu varsta, asa cum se intampla cu fiecare dintre noi.

Steve Jobs nu e biografie, e cinematografie de cea mai inalta clasa.

steve jobs4

The Martian

Bridge of Spies

The Revenant

Mad Max: Fury Road

Spotlight

Sicario

Citizen Steve

Intamplarea a facut ca o parte din cadoul destinat lui amic foarte pasionat de produsele Apple sa cada in sarcina mea. Mai precis, a fost vorba de-o carte, Steve Jobs. Biografia autorizata de Walter Isaacson.

Ca sa nu il ajunga pe amicul in cauza aniversarea fara cadou, m-am grabit sa i-o comand din timp, asa ca am avut-o in posesie vreo cateva zile, rastimp in care am citit cate un capitol, doua, trei, patru si m-am lamurit si eu de ce a fost Steva Jobs asta asa de important.

Cartea e volumioasa, dar nu se putea altfel, pentru ca Jobs, desi n-a prins, saracu’, etatea de 60, a facut atatea la viata lui, incat nu s-ar fi dat satisfactie nici admiratorilor, nici detractorilor, daca n-ar fi fost prezentata in amanunt.

Ce a ales autorul si mi-a placut foarte mult a fost ca a stat de vorba cu Jobs insusi, cand inca mai traia, precum si cu fosti colaboratori, prieteni sau adversari, inainte si dupa sfarsitul acestuia. Urmarea e un creuzet de voci, pareri si impresii pe care le omogenizeaza bine si din care reiese un personaj cu lumini si umbre, cu sclipiri irepetabile de geniu si cu rabufniri odioase.

Esentialmente jurnalistic, stilul lui Isaacson evita metaforele si hiperbolele premeditate, care rasar firesc din marea de informatii prezentate, astfel ca lectura curge si te prinde pe negandite; eu unul, fara sa fiu vreun sprinter intr-ale cititului, m-am pomenit parcurgand aproape 200 de pagini in numai o zi.

Asa am inteles geneza unui fenomen pe care il rezum in urmatoarea istorioara personala: merg la firma cu care colaborez ocazional, intru in biroul de dimensiunea dormitorului meu si dau de cei trei colegi; dimensiunea incaperii i-ar fi obligat indeobste la interactiune personala si, totusi, niciunul nu ii priveste pe ceilalti, ci doar in propriul smartphone. Din cand in cand, cate unul mai mormaie ceva ce aduce a satisfactie generata de performantele propriului gadget; i se raspunde prin alte mormaieli aprobatoare si, eventual, o privire fugara.

Ne place sau nu, asta e lumea in care vom trai de acum incolo, iar pentru asta trebuie sa-i zicem Bogdaproste! sau Ptiu, drace! lui Steve Jobs.

Tot asa am inteles si ce minunata inventie este cartea. Indiferent ce ar contine, ode-n metru antic, biografii de afaceristi sau povesti nifiliste, e un mecanism fizic si intelectual impecabil. E ca roata.

Perfecta.

P.S. In graba de a prinde momentul (moartea unui om important e regretabila, dar profitabila), in traducerea in romana apar si mostre de umor involuntar, una dintre ele chiar intr-un titlu de capitol: Dragostea este doar un cuvant din patru litere :).