Cuceriri SF (22)

SF-ul nu se uită, SF-ul continuă:

The World of Null-A – un roman dintr-o epocă care, din punct de vedere al ideilor și desfășurării, pare îndepărtat ca istoria antică, dar care are câteva calități intacte. Prima dintre acestea este cadrul în care este plasată acțiunea, un viitor în care o Mașină atotștiutoare organizează destinele oamenilor, idee pe care o vom regăsi chiar mai jos, într-o altă creație SF, dar care devine și devine realitate pe zi ce trece. Protagonistul poveștii este un om fără identitate și cu abilități deosebite, pe care le descoperă în stil deux ex machina, când narațiunea are mai mare nevoie de ele, silit să supraviețuiască unei urzeli extrem de complicate de intrigi și personaje. Autorul A. E. Vogt nu urmărește neapărat tehnologia, ci mai degrabă conceptualul, cu aluzii către filosofia greacă (null-A s-ar traduce prin non-aristotelian). Acest aspect este util în a înțelege finalul, care capătă un sens remarcabil, mai ales că vine după o învălmășeală care mi-a adus aminte de cea plăsmuită de Alfred Bester în The Stars My Destination. Ca și acesta din urmă, și romanul în discuție aici merită citit dintr-un interes istoric față de evoluția SF-ului ca expresie a imaginarului.

Starship Troopers – o creație de referință a genului, dar și una care mi-a relevat că Robert A. Heinlein putea să scrie și din puncte de vedere care nu corespundeau ideologiei sale libertariene, atât de prezente în The Moon Is a Harsh Mistress sau Stranger in a Strange Land. Protagonistul cărții își descrie transformarea de la simplu recrut la ofițer cu experiență, într-un viitor în care omenirea a populat spațiul și are de înfruntat specia brutală și tenace a unor Bugs, neîndoios sursă de inspirație pentru universurile Alien sau Starcraft. Autorul nu ne scutește de inteligentele sale tirade, însă acestea sunt doar momente de respiro într-o narațiune intensă și foarte meșteșugit condusă. Spiritul cazon și dăruirea față de un esprit de corps descris în detaliu sunt atât de pătimașe, că nu m-a mirat să aflu că romanul este prins în bibliografiile recomandate la Academiile Militare de pe glob. Am o bănuială, însă: nu cumva Heinlein a vrut de fapt să satirizeze și să înfiereze o astfel de cultură belicoasă, tocmai imaginând una dus la extrem? O carte mare e mereu deschisă interpretărilor.

A Plague of Demons and Other Stories – tot despre războinici scrie și Keith Laumer, însă despre unii care acționează solitar, uneori chiar împotriva sistemului. Acest tipar narativ se regăsește în aproape toate povestirile acestui volum și, totuși, niciodată nu am simțit vreun deja vu, ci, dimpotrivă, parcurgeam fiecare fir narativ cu sufletul la gură. Autorul nu stăpânește doar meșteșugul suspansului, ci este și un maestru al stilului. În nuvela cea mai amplă, care dă și numele cărții, se întâlnesc la un moment dat (nu vă îngrijorați, nu dezvălui nimic semnificativ) soldați din diverse perioade ale istoriei, iar modul cum Laumer le recreează modul de a vorbi este o încântare. Un scriitor care mi-a relevat că n-aș avea decât de câștigat explorând proza scurtă a SF-ului, pe care am atins-o doar ocazional.

Player Piano – inteligența, sarcasmul, intuiția, imaginația sunt calități ale lui Kurt Vonnegut pe care le cunoșteam dinainte. Dar în acest prim roman al său le-am simțit în cea mai curată formă, grație și faptului că are o structură mai clasică, mai puțin alambicată sau psihedelică decât creații ulterioare. Protagonistul cărții este un director de fabrică plictisit de viață, într-un viitor în care mașinile au înlocuit munca oamenilor, iar un supercomputer ia toate deciziile în locul instituțiilor publice. Stai așa, nu cumva ăsta e făgașul pe care s-a angajat omenirea în secolul XXI? Ba da, iar colosal nu este doar faptul că o astfel de viziune s-a închegat în mintea unui om acum șapte decenii (romanul a apărut în 1952), ci și că include efectele devastatoare asupra condiției umane, precum și revolta celor văduviți astfel de roadele muncii și pregătirii lor. Pentru aceia care au fost supuși la acea cutumă tipic corporatistă numită teambuilding, există o bucată a cărții dedicată unei versiune extreme, grotești și amuzante, a acestei manifestări a ipocriziei spiritului de echipă. Cu umor și sinceritate, Vonnegut mărturisea într-un interviu că ”I cheerfully ripped off the plot of Brave New World, whose plot had been cheerfully ripped off from Yevgeny Zamyatin’s We”. Da, SF-ul este o panoramă în perpetuă transformare a felului cum privim lumea în care trăim și lumea în care credem că o să trăim.

Cuceriri SF

Cuceriri SF (2)

Cuceriri SF (3)

Cuceriri SF (4)

Cuceriri SF (5)

Cuceriri SF (6)

Cuceriri SF (7)

Cuceriri SF (8)

Cuceriri SF (9)

Cuceriri SF (10)

Cuceriri SF (11)

Cuceriri SF (12)

Cuceriri SF (13)

Cuceriri SF (14)

Cuceriri SF (15)

Cuceriri SF (16)

Cuceriri SF (17)

Cuceriri SF (18)

Cuceriri SF (19)

Cuceriri SF (20)

Cuceriri SF (21)

Cuceriri SF (14)

Printre picaturi, excursii, dileme existentiale si toate cele ce formeaza o viata omeneasca s-au strecurat si alte patru romane SF:

The Space Merchants – rod al colaborarii dintre Frederik Pohl si Cyril M. Kornbluth, aceasta carte scurta, alerta si veninoasa propune o viziune asupra omenirii in care agentiile de publicitate manifesta puteri mafiot-totalitare. Protagonistul, lider intr-o astfel de agentie, se inamoreaza de o doctorita cu vederi pe care le-am cataloga de stanga si se vede prins in tot felul de patanii picaresti, pe care le descrie cu un cinism plin de verva si umor. Desi, intr-adevar, traim intr-o lume in care imaginea si realitatea nu se mai disting asa usor, unele aspecte din The Space Merchants par anacronice; altele, in schimb, precum exploatarea si sclavia mascata a celor de pe plantatii intristeaza prin actualitate.

The Andromeda Strain – un roman care demonstreaza aproape clinic cum se construieste un suspans de calitate. Langa un orasel american aterizeaza un obiect zburator neidentificat si o molima misterioasa si inspaimantatoare ii decimeaza pe locuitorii acestuia. Autoritatile si oamenii de stiinta pornesc intr-o cursa contra cronometru de a intelege si stavili raspandirea unui virus care poate duce la pieirea intregii omeniri. Michael Crichton stapaneste atat tehnica inducerii tensiunii, cat si un vocabular stiintific convingator, incat zbaterea protagonistilor si rasturnarile de situatie merg ca unse, desi parca apasa cam mult pe asa-numitele „carlige” (in engleza, „cliffhangers”) de la finalul fiecarui capitol, menite sa te imbie sa mai dai o pagina. Cunosc pe multi care abia asteapta sa intram in contact cu o civilizatie extraterestra; dupa ce am citit The Andromeda Strain, nu mai sunt deloc convins ca e o idee buna.

Ciberiada – placerea lecturii romanelor SF este de data mai recenta, insa fata de basme ma leaga un atasament longeviv, iar Ciberiada a reusit cumva sa-mi dea ocazia sa le traiesc impreuna. Povestirile care compun cartea lui Stanislaw Lem ii au ca protagonisti (fara a fi exclusiv despre acestia) pe simpaticii Trurl si Klapaucius, pe care nu imi vine sa ii numesc roboti, desi reise ca asta ar fi, deoarece sunt inzestrati cu o asa umanitate, incat substratul tehnologic al naratiunilor se face usor uitat. Si daca preferati povesti mai consistente, cu perspective mai ample asupra marilor probleme existentiale ale omenirii intr-un viitor mai mult sau mai putin indepartat, tot e greu sa rezistati inventivitatii lingvistice a autorului (nu stiu cat s-a pierdut in traducerea din poloneza, insa ramane destul chiar si asa) si umorului sau aparent infantil. Recomandata tuturor varstelor.

Stranger in a Strange Land – aiurit, amuzant, inconoclast, dezlanat, un pic misogin, stralucit, multe epitete se pot asocia acestui roman grandios al lui Robert A. Heinlein. Povestea in care autorul isi infiltreaza critica sociala, dar isi si dezminte propriile idei, este a unui om crescut pe Marte de o civilizatie avansata, ajuns pe Terra si subiect de intriga si afectiune din partea multora, prilej cu care descopera multifatetata si derutanta natura umana si pune bazele unei religii de un kitsch adorabil. Stranger in a Strange Land e printre putinele carti de gen pe care le-as vedea transpuse in piese de teatru, pentru ca beneficiaza de niste peroratii atat de savuroase ale unui personaj pe nume Jubal Harshaw, incat ar putea concura cu un numar reusit de stand up comedy. Romanul a lasat posteritatii si un cuvant-cheie, „grok”, atat de seducator in rezonanta si sematica lui, incat simt ca mi l-am insusit si eu. E am grok aceasta carte, sper sa o grok si voi.

Cuceriri SF

Cuceriri SF (2)

Cuceriri SF (3)

Cuceriri SF (4)

Cuceriri SF (5)

Cuceriri SF (6)

Cuceriri SF (7)

Cuceriri SF (8)

Cuceriri SF (9)

Cuceriri SF (10)

Cuceriri SF (11)

Cuceriri SF (12)

Cuceriri SF (13)