Funduri mari

20161103_123101

In perioada 20 octombrie – 1 decembrie 2016, Muzeul de Arta din Craiova gazduieste expozitia Hipercarne a artistului Virgilius Moldovan.

S-ar putea sa nu va doriti sa o vedeti, dar ar fi pacat.

Nu e pentru desfatare vizuala, asta e clar, insa, asa cum declara unul dintre pliantele raspandite prin sali, arta nu are numai rolul sa incante, ci sa si ingretoseze, daca adevarul o cere.

20161103_120353

Si ingretosati veti fi.

Insa aceasta stare se va estompa in fata monumentalitatii acestor aratari dizgratioase. Fara sa-mi propun vreo paralela, am simtit aceeasi coplesire a plapandei mele fiinte pe care o vor fi simtit romanii din epoca tarzie in fata statuii colosale a lui Constantin cel Mare, din care se mai pastreaza cateva fragmente la Muzeul Capitolin din Roma.

20161103_120627

Chiar si pentru aceasta ciudata modalitate de calatori in trecut merita sa vedeti Hipercarne.

20161103_120929

 

20161103_121044

 

20161103_123028

 

Urati ca naiba, da’ frumosi foc

monstri un bestiar al bizaruluiLumea adevarata e unde sunt monstrii. (Rick Riordan).

Simt enorm si vaz monstruos. (I. L. Caragiale).

Nu exista eroi… in viata reala, monstrii castiga. (George R. R. Martin)

Ce-ar fi un ocean fara monstri pandind in adancuri? Un somn fara vis. (Werner Herzog)

As putea continua cu o sumedenie de alte citate despre monstri. De ce? Pentru ca ne insotesc de cand ne-am nascut. Ca specie, ca societate si ca indivizi.

Acest volum care se poate incadra la carti cultura generala lui Christopher Dell, Monstri. Un bestiar al bizarului este o ilustrare a acestei idei. Cand zic „ilustrare”, ma refer si la termenul strict vizual, pentru ca lucrarea se bazeaza pe imagini, dar ce imagini!

Spunea cineva care admira Istoria uratului editata de Umberto Eco: Ce frumos e uratul!

Lucrarea lui Dell urmeaza aceeasi linie, concentrandu-se pe aceste proiectii ale fricii sau fascinatiei fata de necunoscut pe care le numim monstri. E un fel de traseu prin psihicul uman, nu acela abstractizat de stiinta contemporana, ci acela evolutiv, care pulseaza de emotii si de exprimari artistice.

Astfel, am mai constatat ceva: arta izvorata din frica si superstitii nu e cu nimic mai prejos de arta izvorata din iubire si aspiratie catre frumos. In Divina Comedie, Raiul e inaltator, dar Iadul e interesant.

Volumul care se poate incadra la carti cultura generala are si o parte informativa scrisa, nu foarte ampla, ci suficienta cat sa puncteze aspecte care confera dimensiuni noi superbelor ilustratii.

A parcurge acest bestiar e ca o aventura in care esti in siguranta.

Aproape in siguranta.

P.S. Multumesc celor de la libraria online Libris (care au niste oferte monstruos de atractive si transport gratuit) pentru o incursiune in istoria groazei.

Egon Schiele reincarnat

93-schieleEgon Schiele (1890 – 1918) a fost un pictor austriac care, cat a trait, a facut din revolta telul sau suprem. Scurta sa viata este cuprinsa intre disparitiile a doi mari artisti: 1890 – anul mortii lui Van Gogh si 1918 – anul mortii lui Gustav Klimt. Poate ca acest aranjament cosmic i-a influentat personalitatea sau poate ca nu a fost decat un suflet chinuit.

Oricum ar fi, viziunea sa asupra omului este una deopotriva fascinanta si tulburatoare. Formele unduioase si mladioase ale musculaturii renascentiste, pudoarea clasicismului, imbujorarea impecabila a romantismului sunt ignorate fara remuscare. Cum sa mai distingi sufletul unui om, daca intre tine si el se interpune o carcasa care il sufoca?

De aceea, trupurile pictate de el sunt descarnate si lipsite de ceea ce am fost conditionati sa numim frumusete.

Privind fotografiile lui Bryon Paul McCartney am simtit ca Egon Schiele s-a reincarnat in persoana artistului american. Dincolo de asemanarile fizice dintre trupurile pe care le-au infatisat amandoi, si cel care este contemporan cu noi pare a se fi calauzit dupa vorbele celui care a trait acum un secol: Intr-o opera erotica exista totodata si o farama de sacru.

Zbaterea artistei de la Cirque du Soleil, pe care fotograful o iubeste in fiecare ipostaza a sa, e semn ca Nirvana e inca departe, dar macar stim ca sabloanele nu ne-au supus cu totul.

Nu exista arta moderna, exista numai arta – si aceasta este vesnica. (Egon Schiele)

Flamenco_X6H0463