Am fost câteva dăți fericite când am profitat de faptul că Alexandru Tomescu a poposit la Craiova, însoțit de Stradivariusul său și de câte un alt interpret instrumental de excepție.

Și de fiecare dată am fost impresionat atât de desăvârșita stăpânire a arcușului, cât și de elocința facilă și erudiția cu care prezenta fiecare număr muzical.

Așa că eram curios cum se va poziționa Alexandru Tomescu în cadrul spectacolului de la Filarmonica „Oltenia” Craiova, în care urma să aibă alături o orchestră întreagă, alți doi soliști, precum și un dirijor, întru redarea Triplului concert în Do major pentru vioară, violoncel și pian, op. 56 de Ludwig van Beethoven.

Va fi oare un Leo Messi sau Cristiano Ronaldo, o prezență demiurgică, la umbra căreia nu crește nimic?

Sau va fi un echipier de nădejde?

Răspunsul a fost o superbă cale de mijloc.

Era limpede că toate organele de auz și de văz din sală erau ațintite asupra sa, mai ales că intensitatea emanată de compoziția beethoviană îi prilejuia o manifestare artistică de o energie care ar fi putut alimenta un orășel.

Însă nu cred că am fost singurul care a remarcat că aloca momentele pe care le-ar fi putut investi în respiro unor priviri și gesturi aprobatoare către colegii din prim-plan, violoncelistul Ștefan Cazacu (un fiu care și-a făcut tatăl fericit) și pianista Sînziana Mircea, dar și către ceilalți din orchestră.

Și nu cred ca fost cineva care să nu fi primit astfel un imbold de a da tot ce avea bun.

Totul se desfășura sub îndrumarea discretă a lui Eric Lederhandler, un veritabil Carlo Ancelotti al dirijoratului.

Rezultatul acestei superb lucru în echipă a fost o prestație colectivă atât de frumoasă, încât a părut prea scurtă, răsplătită de aplauze care ar fi putut fi mult mai lungi, dacă n-am fi primit semnale discrete că artiștii au nevoie de odihnă.

Cu grea ne-am despărțit de Alexandru Tomescu și tineri virtuozi care i-au fost alături, dar durerea pricinuită de plecarea lor de pe scenă a fost rapid alinată de Simfonia nr. 1 în Re minor, op. 13 de Serghei Rahmaninov.

Poate prin sonoritatea acestei, poate grație desfășurării concertului în plin sezon de Oscaruri, această creație muzicală m-a transpus în plin Lawrence al Arabiei sau, mai exact, o versiune un pic burlescă a sa.

Am străbătut suișuri și coborâșuri de dune, am luat parte la sfaturi de taină la lumina focului de tabără, am dat asalturi vijelioase călare pe cămile, am trăit momente de acalmie, de suspans, de triumf.

Cum spun de ceva timp, cei de la Filarmonica ”Oltenia” Craiova își doresc mai mult victoria.

De-asta am și fost o sală plină de tifosi melomani încântați.

Imaginile sunt surprinse de Daniel Botea, alt mare suporter al sportului simfonic craiovean.