Antrenament pentru Nobel

Pentru poezia care, cu precizie ironica, permite contextului istoric si biologic sa iasa la lumina din fragmente de realitate umana. (Wislawa Szymborska, plecata dintre noi, din pacate, acum doar cateva zile)

Pentru cartografierea structurilor puterii si pentru imaginile transante ale rezistentei individului, revoltei si infrangerii sale. (Mario Vargas Llosa)

Pentru scrieri care apara fragila experienta a individului impotriva caracterului arbitrar si barbar al istoriei. (Imre Kertesz)

Pentru romanele care, cu perspicacitatea naratiunii realiste si diversitatea si universalitatea mitului, ilumineaza conditia umana din ziua de azi. (William Golding)

Pentru fabulele sale deopotriva jucause si intunecate, care portretizeaza fata ascunsa a istoriei. (Gunter Grass)

Ce aveti mai sus sunt cativa castigatori de Nobel pentru literatura si motivatiile care au insotit decernarea acestor premii. Ce mi se pare evident este flerul cu care juriul suedez formuleaza aceste motivatii, suficient de vagi pentru a deveni memorabile, dar si indeajuns de sugestive pentru a-l individualiza pe fiecare scriitor.

Anul trecut mi s-a indeplinit o dorinta latenta si am avut placerea sa citesc (in sfarsit!) si pe cea pentru Mario Vargas Llosa. Urmare acestui fapt a fost ca a trebuit sa imi redirectionez energia alocata chibitatului catre Kazuo Ishiguro si Haruki Murakami.

Din cate stiu, Haruki Murakami a mai cochetat cu Nobelul si in trecut, deci n-ar fi exclus ca, peste un numar necunoscut inca de ani, sa-l vedem intrand in aceasta ilustra galerie. Pana atunci insa, dezbaterea se invarte in jurul ultimului sau roman, 1Q84.

N-am sa intru in detalii in povestea acestei carti, cu personajele ei care plutesc undeva in interstitiul dintre realitate si fantastic, pentru ca deja s-a scris mult despre asta, opiniile variind de la brambureala totala la incununarea creatiei sale literare.

Brambureala totala nu e in niciun caz, cat despre capodopera nu stiu ce sa zic, dar, dat fiind ca este cea mai lunga carte a japonezului, insumand mai multe volume, si am petrecut mai mult timp cu el, mi s-a vadit intr-un final de ce ii doresc atat de mult Nobelul acestui scriitor.

Are Murakami un har de a te face sa-l urmezi neconditionat prin pagini care descriu fie banalitatea cotidiana (cutare se da jos din pat, isi face cafea etc.), fie intruziuni ale fantasticului, despre care nu-ti dai seama cum ti le strecoara sub ochi. E un dram de hipnoza in scriitura sa, o arta primordiala de povestitor care isi seduce ascultatorii in jurul unui foc si le picura in suflet frumosul, dar si teama.

In asteptarea toamnei acestui an, in caz ca grijile le-au tocit inspiratia, le ofer suedezilor care dau Nobelul cateva propunerii de motivatii pentru Murakami:

Pentru deosebita subtilitate si neobosita vigoare cu care a ilustrat stergerea granitelor dintre real si fantastic .

Pentru evidentierea poeziei solitare si a nevoilor transcedentale ale individului intr-o lume desacralizata.

Pentru caracterul patrunzator al incursiunilor pe taramul nelinistilor si aspiratiilor contemporane.

As fi vrut sa scot un numar egal cu al celor prezentate la inceput, dar n-am putut, e o treaba mai grea decat ma asteptam, pare-se. Poate ma ajutati voi :).

Multumesc celor de libraria online Libris pentru ca mi-au conturat chibitatul literar pentru urmatorii ani.

2 Comentarii

Lasa un comentariu.