Femeie intr-o societate retrograda. Nasol. Intelectual intr-o societate dogmatica. Si mai nasol. Cum ar fi insa cumularea acestor doua nefericite conditii? Iese exact experienta lui Azar Nafisi, pe care aceasta si-o descrie in Citind Lolita in Teheran.
Contemporana si martora directa a revolutiei islamice din Iran, scriitoarea a avut neplacutul privilegiu de a experimenta pe propria piele bancul urmator – pesimistul spune: mai rau de atat nu se poate!; optimistul spune: ba se poate! O generatie intreaga s-a strofocat impotriva despotismului regimului sahilor, ca sa se trezeasca intr-o republica islamica in care femeile nu puteau iesi afara decat cu val si insotite.
Dupa un astfel de soc, singura metoda a cuiva de a-si pastra integritatea psihica este revolta prin toti porii si o interiorizare accentuata. Adica tocmai ce am numi conventional literatura. Vocatia de profesoara nu o paraseste pe Azar Nafisi nici atunci cand descrie cu o ciudata ura plina de seninatate prigonirea femeilor din Iran sau cand prezinta caderea cate unei rachete irakiene in apropierea casei sale drept un fapt cotidian. Ceea ce este surprinzator in Citind Lolita in Teheran este ca memoriile sunt structurate conform logicii unui curs de literatura. Cartea are patru mari sectiuni, dedicate fiecare cate unui autor drag scriitoarei: Nabokov, F. Scott Fitzgerald, Henry James, Jane Austen, iar amintirile si opiniile literare se imbina pe nesimtite, fara sa se stanjeneasca vreun moment unele pe altele. E un sentiment placut, de comuniune, sa impartasesti pasiunea pentru niste mari scriitori cu o persoana dintr-o zona care pare atat de indepartata.
Intelectualul din Azar Nafisi este ciudat de asemanator cu intelectualul roman: urla launtric din toti bojocii impotriva nedreptatii, dar sovaiei prelung atunci cand e nevoie sa actioneze concret. Asa ca, desi vine de departe si are unele accente orientale, Citind Lolita in Teheran e o carte accesibil de orientala.
P.S. Pentru ca n-am putut sa scap de gura lui ca sa-mi scriu articolul in liniste, va prezint si parerea colegului meu Gabi referitor la ce am scris mai sus: Sunt de acord cu ce scrii tu acolo, ca te vad concentrat!:)))))))))))))))))))))))
Asa ca, desi vine de departe si are unele accente orientale, Citind Lolita in Teheran e o carte accesibil de orientala. – hmmm.. sigur nu occidentala? 😀
E orientala pentru ca placerea povestirii e mai mare decat placerea ideilor; o carte occidentala ar fi fost mai zbuciumata:)
„intelectualul roman: urla launtric din toti bojocii impotriva nedreptatii, dar sovaiei prelung atunci cand e nevoie sa actioneze concret”…adevarat ai grait