Sa privim pictura!

Ca talent sau inclinatii practice, nu am nici cea mai vaga legatura cu pictura. Dar imi place enorm sa o admir, sa o interpretez si sa o simt. Nu sunt un cunoscator, sunt doar un pasionat.

Asa ca va mai arunc o provocare, de data aceasta vizuala, pentru a va explora sentimentele si gandurile, stimulati de operele unor mari maestri.

Lan de grau cu ciori

Lan de grau cu ciori

V-o spun raspicat: Van Gogh este pictorul meu preferat, asa ca asteptati-va la multe alte picturi ale sale.

In pictura de mai sus, doua sunt lucrurile care ma fascineaza: culorile si viata care freamata. In opinia mea, coloritul lui Van Gogh depaseste ca frumusete realitatea insasi, si asta fara ca olandezul sa utilizeze cine stie ce nuante savante si efecte tehnice. Culorile lui sunt simple, dar imbinarea lor este unica; tusele de culoare sunt ostentativ vizibile, dar ele nu fac decat sa confere acea palpitatie, acel freamat de care vorbeam mai sus. Unele tablouri au perspectiva, altele au gratie. Acesta al lui Van Gogh se zbate, este ca un ocean de viata care lupta sa se elibereze din limitele sale fizice.

Cand ma uit la acest tablou, simt racoarea vantului si aud croncanitul ciorilor.

13 Comentarii

  1. Nu e nevoie sa fii critic de arta ca sa simti ceva, sa iti place sau sa iti displaca si, mai ales, nu e nevoie sa ai studii de arte plastice ca sa iti spui o simpla parere.

    Reply
  2. Iuly, pentru prima data o sa ma prind si eu in jocul tau/vostru…Mi se pare interesant acest execitiu, de data asta, nu de imaginatie ca cel anterior (interesant in egala masura si el), ci de sentimente. Ceea ce voi imparti cu voi nu sunt, sa cum ai spus si despre tine, parerile unui cunoscator, ci trairile mele personale, spontane, netrecute prin filtrul unei culturi in domeniu.
    Prima senzatia pe care am avut-o cand am privit acest tablou m-a dus cu gandul la cea traita in timpul vizionarii filmului “What dreams may come”, in sensul de lume supranaturala. Van Gogh suferea de o boala metala care probabil ii dadea o alta perceptie asupra lumii. Trecand prin filtrul mentalului, analizand peisajul, tabloul imi inspira starea de dinainte de furtuna, nu accea de liniste, ci starea de agitatie , incordare si frig de dinainte de rupere de nori. Cerul innorat, negru chiar, ciorile care se rotesc prevestind ceva rau, vantul, care, asa cum spui si tu, il simti, il auzi, prin lanul de grau….. Este ca o infruntare, ca o zona de declansare a unui conflict…la o rascruce de drumuri, caci in prim plan, cararile se unesc (si se despart…).

    Reply
  3. Tusa apasata si lunga denota un Van Gogh bolnav, nebun. Nu am avut niciodata o predilectie spre pictura lui. Imi plac mai mult simbolurile, iar la Van Gogh nu poti vorbi de simboluri.
    Buna si categoria asta cu pictura. 😀

    Reply
  4. Victor, nu-ti face probleme, o sa ajungem si la picturi cu simboluri:).
    Catalina, iti multumesc pentru modul cum ai inteles „sa intri in acest joc” si sa faci exact ceea ce imi doresc de la fiecare: sa fie sincer cu sentimentele lui (de fapt, felicitarile sunt valabile si pentru Gabi de mai sus:)))))))!

    Reply
  5. La van Gogh culorile pur si simplu se razvratesc pe pinza.
    Cu cit privesti mai mult, si mai multe din lucrarile sale, cu atit mai mult devii ‘prizonierul de bunavoie ‘ al culorilor lui…

    Reply
  6. aaa si pt cei care nu stiu Lanul cu ciori este ultima sa pictura….biletul sau de sinucidere mai exact,intrucat si-a taiat gatul dupa ce a terminat pictura si a cazut cu urechea pe norul alb care il vdem cu totii…binr nu toti il vad dar e urechea sa mutilata..so ink odata daca stie cineva de unde pot sa fac rost de o astfel de pictura mail at yo_kiritza@yahoo.com.

    Reply

Lasa un comentariu.