Se spune că presa este câinele de pază al democrației.

Așa o fi, dar cel de pază al presei înseși care este?

Ce o împiedică să turbeze, să fie cuprinsă de rabia senzaționalismului, a corupției, a minciunii?

Sau, mai bine, cine ne protejează pe noi de ea când o vedem cu bale la gură?

N-am verificat din trei surse, dar o carte precum Onoarea pierdută a Katarinei Blum (sau cum se iscă și unde poate duce violența) îmi indică literatura.

Inspirată din fapte reale, petrecute acum aproape o jumătate de veac, dar neplăcut de familiare, această povestire scrisă de Heinrich Böll prezintă prezintă impecabil de sugestiv un proces de defăimare și hărțuire care nu numai că distruge viața tinerei respective, dar îi și împinge făgașul personalității spre un comportament care nu o caracteriza inițial.

În această metamorfoză a Katarinei Blum se vădește inteligența și compasiunea unui autor premiat cu un Nobel pentru Literatură asezonat cu un pic de Pace. Ce a înțeles Böll este că nesimțirea (a se citi literal și figurat) presei față de subiectele lor umane nu este o virtute, ci un viciu cu urmări nefaste.

Pentru toată lumea.

Așa că, pentru a combate potopul de Breaking News-uri și de burtiere cu afirmații senzaționale, merită să vă cufundați și în labirintul neconfortabil, în ambiguitatea sănătoasă și în efortul intelectual ale unei creații romanești.

Vorba ceea: Spune-mi ce citești, să-ți spun cine ești.

P.S. Am găsit această carte într-o grămăjoară de volume oferite gratuit odinioară de domnul Nicu Rădulescu, buchinistul din Piața Mare din Craiova, plecat dintre noi mult prea devreme.

Un gând de recunoștință pentru toate leacurile anti-prostie pe care le-am procurat de la dumnealui de-a lungul timpului.